Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 23-24. (1994)
I. Arheologie
142 DUMITRU PROTASE. ANDREI ZRÍNYI 68 unor daci Tn componenta unitätilor auxiliare, dupä instituirea completärii efectivelor cu recruti din rändui populatiei bästinase. Nu trebuie pierdut din vedere nici faptul cä localnicii daci erau $i un important factor de muncä Tn viata lagärelor militdre romane. Oricum am privi lucrurile, rezuttä dar cä $i aici - ca ?i Tn celelalte castre de auxilii cu asezärile civile dependente - se Tntälnesc relatii complexe Tntre garnizoana romanä $i populafia din territorium militare, populafie care era Tn mare parte indigenä87. VI. CASTRULÍN LUMINA CUNO$TINTELOR ACTUALE 1. Castrul de pämänt. Este bine documentat prin fossa si resturi masive din vallum pe iaturile de vest, nord si sud (vezi sectiunile). Pe latura de est, spre Mures, fossa lipseste, dar pärti din valul de pämänt s-au constatat Tn mod cert Tn sect XII. Rezultä de aici cä lagärul de pämänt coincide - ca traseu, dispunere si orientare - cu cel de piaträ, iarTn partea de est el nu fusese preväzut cu sant de apärare. Pe aceastä laturä $antul nu era necesar, deoarece aici existä о pantä lungä $i abruptä cätre Mures, care suplinea Tn bune conditiuni funcjia lui defensivä. Valul acestui castru era format din lut galben si cdstdniu, traversdt adesea de fä$ii de pämänt negru. Tn starea sa actualä, mult aplatizat §i deranjat chiar de zidul castrului de piaträ, valul se Tntinde („s-a scurs”) pe о läfime ce variazä Tntre 6 ?i 10 m. Fireste cä Tn faza de utilizare lätimea lui nu putea depä$i 5-6 m, iar Tnälfimea nu se ridica peste 3 m. Din aceasta din urmä se mai pästreazä acum portiuni care variazä Tntre 0,50 $i 1,10 m. Tn corpul valului nu s-au Tnregistrat nicäieri pietre, urme de lemn, de stälpi sdu tiranti, pämäntul fiind „curat”, chiar dacä el mai prezintä pe alocuri unele diferente cromatice. Se vede dar cä aici nu avem de-a fdce cu structura si tipul unui val de pämänt cu schelet de lemn (Holz-Erde- Mauer), ci ne gäsim Tn fata unui vallum obisnuit, sprijinit eventual cu palisadä, din careTnsä nu a mai rämas nimic. $antul de apärare, dupä unele modificäri - ajustäri a tost integral „Tnghitit” de $antul I al castrului de piaträ, Tncät nu i s-au putut preciza dimensiunile $i detaliile formei pe nici о laturä. Probabil cä eie se Tncadreazä Tn limitele si canoanele obisnuite. Se pare Tnsä cä aceastä fossa era mai micä decät $antul I al lagärului de piaträ, pentru cä acesta prezintä, repetat, serhnele unei lärgiri, uneori chiar disproportionate. Tn aceeasi situafie se aflä $i berma. Din cauza reutilizärii ei $i Tn faza urmätoare, cänd i s-au adus unele modificäri, nu i se poate stabili cu 87 Cu privire la populatia bä$tina$ä Tn Dacia romanä. inclusiv vestigiile ei in castre si asezärile lor civile, vezi D.Protase. Autohtonii b Dacia. vol. I. Bucuresti 1980, passim.
