Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 15-22. (1985-1992)
I. Arheologie
9 FORTIFICAT!! DACICE 63 neamurile din teritoriile invecinate. Trebuia, asadar, sä existe comunitäti indiferent de marimé (triburi, uniuni de triburi, ob$ti teriloriaie etc.) cu cäpetenii si aparat politico-administrativ si militar investite si cu acest atribut al puterii, exercitat chiar ca о obligatie a acestei investiri. Aceasta pentru о perioadá mai timpurie, care oricum este de plasat inainte dc aparitia statului centralizat. De ia aparitia statului, problema apärärii, implicit construirea de cetáti, este ordonatä si coordonatä de institutia politica suprema, realitatea fiind mai mult decit oriunde evidentä in Transilvania, unde statui continuä pinä la oucerirea romanä Oricare ar fi cazurile particulare, sistemul defensiv ia nastere in primul rínd din nevoia de a apára viata si bunurile unei comunitáti, mai rare (si aproape constant mai tirziu) fiind cazurile in care cetätile au doar, sau aproape exclusiv, rosturi militar-strategice — asa cum s-au petrecut lucrurile §i in alte epoci istorice sau la alte popoare. Cu sigurantä cä ín ceea ce-i priiveste pe daci, in perioada in discutie, acele comunitäti puteau sä fie intr-adevär un trib sau о uniune de triburi, cu о stratificare avansa^, dat fiind si faptul cä ne afläm in pragul unirii lor de cätre Burebista. Acum sau mai devreme, fortificatiile mai mici $i folosite temporar puteau fi ridicate si de una sau mai multe a^ezäri civile, ai cáror locuitori isi cäutau refugiul intr-un loc sigur, apärat si §tiut numai de ei. Cä, intr-adevär, ele apärau bunuri, din care nu micä era cantitatea celor produse pe loc este dovedit de realitatea cunoscutä si unanim acceptatä cä pe mäsurä ce ne apropiem de era noasträ se inregistreazá о mare prosperitate in intreaga viatä economico-socialä din Dacia'14. Asadar, pentru a se ridica о cetate sau a se organiza о apärare mai modestä nu era nevoie a se inväta acest lucru de la alte neamuri- Nici pericolul nu trebuia sä vinä neapärat din afarä. Dovada cea mai plauzibilä о oferä ansamblul punctelcr intärite din sudul si estül Transilvaniei (?i nu numai de aici), eie neavind initial о dispunere care sä sugereze preocuparea pentru crearea unui sistem (s.n.) defensiv mai amplu si (eventual) dirij at de о putere centralä. Acceptarea unei astfei de ipoteze ar echivala aproape obligatoriu cu postularea quasi-contemporaneitätii tuturor cetätilor. Cä intr-un anumit moment istoric eie puteau si chiar se impunea sä se constituie in unitäti componente ale unui sistem unitar de apärare este plauzibil si chiar necesar. Dar cä au fost de la inceput destinate §i subordonate unei atare conceptii ni se pare greu, chiar imposibil de dovedit. A§a cum am mai spus, acestei concluzii i se opune insä?i datarea multora dintre eie, uneori nesigurä (mai ales pentru data de inceput) ceea ce ni se pare esential. 44 44. H. Daicoviciu, Dacii, p. 147 si urm.; idem, Dacia de la Burebista la cucerirea romana, p. 168 .si urm., cu toatä bibiiografia anterioarä.
