Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 15-22. (1985-1992)
II. Istorie
308 VASI LE DOBRESCU 14 adica avizarile de piatű, care daca nu se platesc ín 15 zilc sä fie improcesuati“57 Licitarea averilor debitorilor §i mai ales revinderea acestora in regie proprie de cätre bänci, in cazul neacoperirii intereselor proprii, a ccntribuit. de regula, la obtinerea unor insemnate beneficii. Sínt numeroase cazurile cind bäncile achizitioneazä imobilele debitorilor cu mult sub pretul estimärii lor initiale de insani expertii bäncii in acest fei procedeazä ,,Albina“, in 1880 cind achizitioneazä pentru imprumuturi de 240 fl. realitätile lui Pavel Ursulescu §i loan Bobescu cu 50 fl., de§i ele erau apreciate la valoarea de 2.050 fl.58 La fei, proceda, aceea§i bancä, in anul 1900 cind prelua prin licitare averea lui Teodor Tarfia (o casä §i 9 iugäre de pämint) cu 405 k., de§i aceasta era apreciatä la peste 2.000 к.59 60. Sint cazuri cind bäncile, se pare in acord relativ cu debitorii, pentru a nu-$i extinde pretentiile, cumpárá averile acestora cu preturi mai mult decit derizorii. Astfel proceda in 1900 banca „Albina“ achizitionind realitätile lui Schuller loan din Pesti§, cu 60 cruceri,00 iar pentru imprumut de 135 de fl., cumpära in acelasi an cu 70 de cruceri proprietätile imobilicpe ce se avaluau cu 600 k.61 Exemnlele, departe de a fi singulare la „Albina“ sau la alte institutii de credit románesti, nu se datoresc unor pretentii exagerate ale báncilor, ci mai curind, valorii economice a debitorilor. De unde insä, ppovin marile diferente de preturi si de ce. bäncile reu$esc sä-si impunä punctui lor de vedere in stabilirea pretului acordat la licitäri. cind cu aceste ocazii, in mod teoretic, in afara reppezentantului bäncii (avocat, agent, functional nu participau toti locuitorii localitätii respective, orice cumpärätor sau institute de stat. Mai intii, merita, a preciza cä in obiectivul báncilor se avea in vedere angajamentul economic al debitorului in totalitatea sa prin ещ е garantase imprumutul si nu valoarea acestuia in sine. In al doilea rind, bäncile intrau ca proprietär prin licitärea averii debitorilor numai in cazul cind imprumutul acordat si dobinzile aferente nu puteau fi acoperite in intp'egime de alti posibili cumnärätori aflati la fata locului in momentul executiei judecätore§ti. Se fäceau exceDtii doar in cazul marilor proprietäfi, unde institutiile de credit participau si preluau imobilele, fiind interesate in specularea posibilit 1 По- de parcelare a acestora cu mari beneficii. Insä licitärile micilor debitori care erau organizate ad-hoc la cererea bäncilor aveau in practica putini cumpärätori care ar fi reusit prin propriile mijloaee sä cum-57. Arh. St. Alba, Fond banca „Sebesana", Registrul 3, Protocolul din 2 septembrie 1908, concluzul I ?i II. 53. Arh. St. Sibiu, Fond banca „Albina“, vol. IV. Proces verbal al $edinfei XXII din 27 septembrie 1880, concluzul 150. 59. Idem, vol. XII, Proces verbal al ?edin(ei XIV din 29 septe'mbrie 1900, concluzul 163. 60. Idem, vol. XII, Proces verbal al $edin(ei III din 27 februarie 1900, concluzul 37. 61. Ibidem, Proces verbal al $edintei VI din 27 aprilie 1900, concluzul 69.
