Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 15-22. (1985-1992)

II. Istorie

ROLUL BÄNCILOR ROMANESTI

309

15

pere imobilele puse spre vinzare. In acest caz, bäncile aveau posibilitatea dictärii atit a prefului de vinzare la licitare pentru debitori ca §i al aceluia pentru cumpärätor, caci In cele mai multe cazuri cumpärätorii care se ofereau sä preitj bunurile licitate primeau ei insäsi imp.umutul necesar achizitionärii imobilelor respective de la institutiile de credit. Avind in vedere asemenea situatii bäncile reflectä о grijä deosebilä pentru asemenea tranzactii care le permite uneori «ä scoatä de douä-trei ori valoarea bunurilor licitate, intrucit prin noile imppXimuturi acordate cumparätorilor institutiile de credit ofereau fonduri suplimentare acoperite doar de angajamentul sporit al noului debitor in care se incorpora un bilant §i valoarea vcchilor datorii ce grevau anterior averile puse in vinzare. Nu e mai putin adevärat cä institutiile de credit romäncsti au folosit aceastä conjuncturä pentru a-si spori veniturile, de?i de aceastä situatie au profitat indeosebi, in mod fraudulos unii din avocatii si agen^ii acestora angajati sä apere interesele lor in procese $i licitatii. Dacä investitiile bäncilor nu se acopereau din averea debitorilor se extindeau $i asup.'a caventilor sau girantilor, fiind si acentia executati ca ?i cel pentru care garantaserä cu averile proprii. In acest mod proceda ,. Albina “ in 1887 cu Seifferth Johan §i cavendi säi62, sau banca „Economul” in 1899 privind situatia mai multor debitori din comuna Corus, a caror datorii nu mai puteau fi garantate prin executarea caventilori’’. Bäncile mijlocii actionau precum .,Co”vineana“, in 1912 pentru recuperarea datoriüor de la debitori prin executarea caventilor in totalitatea lor64. La cererea bäncii „Säläjeana”, in 1906, pentru datoria lui Sabäu loan de 5.948 к. cu 6°» interese, se extindea, prin hotärirea tribunalului, executia §i asupra celor dói caventi a cäror realitäti intrau in posesia bäncii65. Bäncile aveau insä in mod regulat $i pierderi, intrucit unele datorii se dovedeau incasabile chiar §i prin executarea caventilor, iar in cazul licitärilor in regie proprie nu reuseau sä asigure un pret minimal de acoperire a imp)rumuturilor. Chiar bäncile mijlocii care aveau posibilitatea sä-si controleze mai usor clientela din zona respectivä, inregistrau pierderi in mod periodic, de pildä numai in 1908 „Sebesana“66 avea 34 de datorii neincasabile in valoare de 8.161,09 k., iar in 1912 „Corvineana" avea 11 datorii neincasabile in valoare de 5.726,71 k., propuse in aceste situatii

f;2. Idem, volumul VII, Proces verbal al sedintei XXIV din 9 außust 1877, concluzul 244.

63. Arh. St. Cluj, Fond banca „Economul“, Registrul IV, Procese verbale 1886— 1902, Proces verbal din 26 iulie 1899, pp. 516—517.

64. Arh. St. Deva, Fond banca „Corvinianä", dosar 42, Prötocoalele 1909—1913, Protocolul din 23 aprilie 1912, concluzul 5.

65. Arh. St. Sälaj, Fond Tribunal Sälaj, banca ,,Säläjeana", dosar 123/1906, act |2567 5i 4178 din 1906.

66. Arh. St. Alba, Fond banca „Sebesana", Registrul 3, protocolul din 15 decembrie 1908, concluzul 4.