Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 15-22. (1985-1992)

II. Istorie

5 ROLUL BÄNCILOR ROMÁNE$TI 299 asígurarea recuperärii datoriilor, ín cazurile respective mult mai subs­tantiale, dar $i din unghiul de vedere al greutätü plasärii rapide a bunu­­rilor licitate cu ocazia executiilor, a§teptindu-se momente propice §i cumpárátori competitivi pentru acoperirea cheltuiielilor efectuate in asemenea activitati economice. Amintim dintre sutele de cazuri inregis­­trate la „Albina“ pe cel al lui Bazil Milan din Abrud, care pentru 3.000 de fi. imprumut ipotecar si 1.000 fi. cambii scadente i se cumpárau rea­­litátile cu 6.663,50 fi., contindu-se in portofoliul báncii cu 13.273,58 fl. ín care intrau totalitatea cheltuielilor, dobinzílor ?i taxelor efec­tuate de bancä. Negäsind cumpárátor pentru asemenea proprietáfi se arendeazá agentului báncii piná la proxima lor vinzare13 14 15 16. In acelasi mod acfiona in cazul bunurilor lui Isac Bádulescu din Crusova licitate, ín 1900, pentru datoria de 2.600 fi. cu 1.764,62 fl., atentionind agentul bán­cii Elia Godeanu sä le revindá la un pref minim de 9.850 k'. pentru a obtine banca un profit net de 3125 k.H Alteori „Albina“, in lipsa agen­tului ca si pentru о mai maré sigurantá plasa realitáfile spre a fi vin­­dute unor institutii de credit románesti, mai mici din zoná, la rindul lor interesate de a obtine ín calitate de intermediär unele beneficii. Astfel, imobilele lui Pan Miclea, si sotii, din Sinpetru de Cimpie, a­­chizitionate de avocatul báncii cu 7.134,82 fi. erau predate báncii din localitate pentru revinzarea lor. In acelasi mod, actionau si celelalte institutii financiare in conditiile lipsei de cumpárátori imediati, ca §i ín privínta asigurárii beneficiilor. Uneori pentru a-si recupera mai ra­pid datoriile institu^iile bancare au recurs la impártirea bunurilor cum­­párate la licitafii la 2—3 cumpárátori dispusi a le achizifiona prin par­­celarea terenului, operafiunea in cauzá fiind suportatá de cumpárátori.1® Fie pentru a-si menaja si atrage clientela, fie din lipsá de cumpárátori, institutüle de credit románesti, recurgeau, nu arareori la revinderea bu­nurilor luate prin licitatie vechilor proprietari in conditiile in care a­­cestia aveau о situatie economicä relativ buná, márindu-le ínsá prin a­­cest procedeu datoriile ca urmare a acordárii unor imprumuturi sau prin adáugarea dobinzilor de aminare, a taxelor ocazionate de ímpro­­cesuare sau de licitare. Astfel, banca „Albina“ se vedea nevoitá a re­­vinde in 1888 mai multe imobile, din localitatea Cut, fo$tilor proprietari numai cu suma pe care a dat-o institutul la licitáré.1®3 Adeseori insä se 13. Arh. St. Sibiu, Fond banca „Albina", vol. XII, Proces verbal al sedintei VII din 23 aprilie 1902, concluzul 59. 14. Idem, vol. XII, Proces verbal al sed’intei VII din 23 iunie 1900, concluzul 97. 15. Idem, vol. XII, Proces verbal din 23 iunie 1900, concluzul 96. 16. Arh. St. Timisoara, Fond banca „Timisana”, dosar 4U899, f. 3, In comuna Toager i se vindeau bunurile lui Gliga Oprea de 12 iugáre lui Vichentie Radivoi 5 iugáre, iar restül, nepotilor lui Oprea. 16a. Arh St. Sibiu, Fond banca „Albina", volumul VII, Procesul verbal al sedin­tei XXVIII din 30 iunie 1888, concluzul 183.

Next

/
Oldalképek
Tartalom