Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 15-22. (1985-1992)
II. Istorie
7 PRUSIA SI RE VOLUTI A ROMÁNA DE LA 1848 245 $a” rusä are efecte care se manifests „nu numai asupra [legäturilor] comerciale extrem de importante, ci si asupra legäturilor politice ale Principatelor cu Germania.“33 Infätisind ín rapoartele trimise la Berlin un tablou critic al stärilor din Moldova ín timpul domniei lui Mihail Sturdza si descriind indeosebi coruptia, „dominantä in toate ramurile administratiei“1, diplomáiul prusian, de altfel nu lipsit de unele aprecieri subdective si eronate, о punea in directs legäturä cu politica puterii protectoare, “ale cärei ordine si directive explicä multe din ceea ce se intimplä aid“.34 35 36 Potrivit npiniei sale, dupä Tratatul de la Adrianopol (1829), Poarta „trebuie sä se rescmneze sä acopere intentiile cabinetului de la St- Petersburg privind aceste Principate“.33 Guvernul tarist, apreciazä Richthofen intr-un raport din 4 noiembrie 1847 adresat ministrului de externe Canitz, urmäre$te о politicä de rusificare in Principate, si, cel putin in Moldova, cu deplina colaborare a domnitorului, cäruia, in schimb, ii permite sä se imbogäteascä. Si conchide, cä astfei se pregäteste terenul, incit „primul moment potrivit va fi folosit pentru ca ceea ce faptic propriu-zis deja existä, anume stäpinirea ruseascä de aici, s-о aducä §i íntr-о formä politicä“.30 Avindu-si cauzalitatea internä, izbucnitä in contextui procesului revolutionär european, revolutia de la 1848 a avut ca obiective esenfiale transformarea societSfii in sens burghezo-democratic, unitatea si independenfa nationals.37. Rapoartele diplomafilor prusiend de la Iasi §i Bucuresti constituie о bogatä sursä de informatii privind desfä$urarea revolutiei in Principate §i, totodatä, coroborate cu instructiunile primite de la Berlin, §i alte documente, ne permit sä prezentäm pozitia Prusiei fatä de aceasta. Cuprinsä in martié 1848 de fläcärile revolutiei, Prusia, devenitä monarhie constitutionals, va fi confruntatä cu probleme complexe: conflictui intern dintre fortele liberale si conservatoare, chestiunea polonezä si cea a ducatelor Schleswig-Holstein, infäptuirea unitätii, ostiiitatea puterilor europene fafä de unificarea Germaniei. Intre acestea, ^i vechea aliatä, Rusia atotputernicului tar Nicolae I, care dorea re-33. Richthofen cätre Canitz (raport), 4 noiembrie 1847. Ibidem, c. 794. 34. Ibidem, c. 796. 35. Ibidem. 36. Ibidem. ;37. Din bogata bibliografie referitoare la revolutia din Tärile Romane, amintim lucrarea mai recentä a lui Ap. Stan, Revolutia romänä de la 1848. Solidaritate $i unitate nationale, Ed. Politicä, Bucuresti, 1987. Pentru aspectele diplomatice, vezi Anul 1848 in Principatele Romane, t. I—V, Bucuresti 1902—1904; G.G. Florescu, Aspecte privind pozitia internationalä a Tarii Románesti in anul revolutionär 1848, in Studii si materiale de istorie moderna, vol. III, Ed. A- cad. R.P.R., 1963, p. 21—31; D. Berindei, Din inceputurHe diplomatic románesti, Ed. Politicä, Bucure$ti, 1965, C. Bodea, Lupta romänilor pentru unitatea nationalä, 1834—1849, Ed. Acad. R.S.R., Bucuresti, 1967, idem. 1848 la Romani. iO istorie in d<4e si märturii, I—II, Ed. Stiintif. ?i Enciclop., Bucurefti, 1982 ?.a.
