Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 15-22. (1985-1992)
II. Istorie
176 IOAN EUGEN MAN 18 Asemänätor celorlalte a^ezári neíntárite din Transilvania, unde nu era un régim ínchis de constructe, óraiul era ínconjurat cu о palisadä §i sanfuri, pentru a-i oferi о oarecare protecte.6* Aspectui ora§ului de-а lungul deceniilor cunoa§te transformari, zestrea urbanä fiind continuu imbogättä, pe línga cetatea aflatá ín execute, cu numeroase cládiri, cu unul sau douá nivele, ín buna parte din materiale durabile. Analizind evolutia spafiului urban ín perioada respective, se constatä in buná parte strazile §i pietele, din punct de vedere urbanistic s-au conturat. Prin reconstituiri teoretice ale caselor din zóna centralá a orasului, ca si din descrierile contemporane, se poate aprecia teoretic aspectui principalelor zone ale orasului. Piata Petőfi a fost principala piata a vechiului oras. Situatá la poalele versantului platoului cetáfii, piata fäcea legatura dintre cele douä parti alc orasului, fiind direct legata de noul centru in curs de formare. Cei mai important monument care domina piata este ansamblul architectural al cetätii. Cel tirziu in ultimele decenii ale secolului, pe amplasamentul de azi al casei Teleki si al Teatrului de pápuái se afla un han pomenitt sub numele de „Pipa micä“ (Kis pipa), care a fost demolat la sfir§itul secolului al XVIII-lea cu ocazia construirii cesei Teleki.63 64 In partea de sud-vest a pietii se aflä casa lui Francisc Nagy Szabó, expresie a renasterii tirzii transilvänene. In afarä de aceste contrucfii au mai existat §i altele, care au fost demolate odatä cu construirea actualelor cládiri, din secolele urmätoare. In perioada analizatá perimetrul piefii Bolyai era aeelasi cu cél de astäzi. Cunoscutá sub numele de „Sfintu Nicolae”, piata era dominata de clädirea $colii aflatä pe amplasamentul de azi al Liceului „Bolyai“. Avínd un fond construit mai pufin durabil, piata nu mai pästreazä nici una din constructiile avute. In formare se afla si piata Trandafirilor care, ín principal, la ínceput, avea cládiri modeste, cu régim parter, íntregul fond fiind ínlocuit in secolele al XVIII—XIX-lea cu actualele constructii. О categorie prefioasá de izvoare, de multe ori menitä sä suplineascä märturiile documentare, о constituie descrierile cälätorilor sträini care au vizitat órásul- Asemenea descrieri din secolul al XVII-lea sínt, din päcate, extrem de putine pentru orasul Tirgu-Mure§. О primä Insemnare este acea a lui Conrad Iacob Hiltebrand, care, la 25 februarie 1657 65 mentiona: „La 25 februarie domnul a pornit spre satui Oaia (Välenil la 4 mile: la 26 februarie, 1 milä, spre Tirgu Mures (Marosch Wasarhely, das ist: Neumarkt ad den Mörösch) un oras in intregime 63. Gheorghe Sebestyén, О paginä din istoria Romániei, Renasterea, Bucure?ti, 1987, p. 89. 64. Fodor István, Teleki Domokos — féle ház vagy a „Kis pipa", in KF, nr. 7U937 p. 27. 65. Jntreita solie suedezä in Transilvania, Ucraina si la Constantinopol 1656—1658, ín Cälätori, V, p. 603.
