Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 15-22. (1985-1992)
II. Istorie
11 IOAN I. COSTEA 147 nare, cu aprecierile corespunzätoare trebuia sä reiasä din „cartea de calfä“.50 Bineinteles cä aceste pelerinaje ín interesül unei mai huné pregätiri profesionale erau folositoare dar si foarte costisitoare. Putine calfe aveau posibilitatea unei asemenea perfectionäri, iar cei care о aveau in multe cazuri nu se mai intorceau in Reghin, unde pätrunderea in breaslä se fäcea asa de greu. Aceasta nu era insä, tótul, pentru a deveni maistru calfa trebuie sä mai indeplineascä si alte conditii. Fiecare calfä in vederea absolvirii, trebuia sä prezinte din timp о lucrare proprie in specialitate care trebuia sä fie apreciatä favorabil de cätre diferih maistri. Contra unei taxe de inseriere calfa era adusä la examenul de maistru. In stabilirea taxei se tinea cont de tinuta moralá a candidatului, de faptul cä era localnic sau sträin, venit prin rude sau prin cäsätorie etc. Daca un sträin s-а cäsätorit cu fiica unui maistru, taxa era simator redusä. Abia dupä indeplinirea acestor conditii о calfä era adusä in rindul maistrilor, daeä nu erau obieefü din punct de vedere moral- Maistrii la rindul lor, erau si ei supusi unui control si a unei observatii atente. Exercitarea acestor sarcini revenea breslei prin asa-zisii ,,maistri de prezentare”. Acestia aveau obligafia sä verifice, cel putin odatä pe trimestru, lucrärile executate de fiecare maistru.51 Aceste controale aveau menirea sä observe si eventualele incercäri a ruperii de breslä sau a profesärii meseriei pe cont propriu. S-а intimplat ca unii maistri sä-si exercite meseria la sate sau in oras, dar acest lucru trebuia sä aibä asentimentul breslei si al organului oräsenesc pentru cä maistrul respectiv räminea in continuare membru al breslei. Maistrii care profesau meseria in alte locuri decit cele aprobate de breslä erau urmäriti si li se confisca materialul §i sculele care apoi erau impärtite intre membrii breslei. Se acordä о deosebitä atentie „bűnei comportäri“ a membrilor breslei, lucru ce-1 urmärea conducätorul breslei dar aceastä sarcinä revenoa in mod special sefului calfelor. Problemele litigioase erau rezolvate la nivel de breslä, putindu-se face recurs la sfatul orasului. Fiecare maistru, dupä achitarea taxei de 1 florin, avea dreptul sä cearä convocarea adunärii generale de breaslä pentru a arätta cauza sa.52 Breasla a indeplinit si funefii de ajutoare sociale acordind irpprumpturi, färä dobindä, pentru membrii ei in cazuri mai deosebite: inmormintäri, nnnfi, incapacitate de muncä etc. Aceste imprumuturi se acordau dintr-un fond special pentru acest scop, ce l-а avut fiecare breaslä, fond mai mare sau mai mic in func^iß de starea materialä a breslei-Fiecare breaslä avea locuri rezervate ín una din bisericile53 prasului, pe care le freeventa. Ordinea si curätenia acestpr läcasuri reyepind pe find fieeärei bresle. 50. Ibidem, Capitolul II. Despre calfe, paragraful 30—47. 51. Ibidem, Capitolul I, Despre maistri — paragraful 1—29. 52. Ibidem, Capitolul I, paragraful 17. 53. Zunftgeschichte, p. 300.
