Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1984)
II. Istorie
92 EUGEN MERA 8 de räscumpärare sub cincisprezece oi sau porci, sau zece stupi, era de eite 2 denari de bucatä, dupä cum rezultä §i dintr-un fragment din registrul de percepere a dijmei din oi in satele Chiherul de Sus $i Ibäne^ti din anul 169713. Fäcind о compara tie ou Fagarasul observäm cä la Ibäne$ti dijma este mai grea, in sensui cä la Fagaras se percepea о oaie sau un porc dintr-un numár de 25 de oi sau porci14. In urbariul din anul 1652 se specificä cä la Ibáne?ti judele satului, drabantii $i meseria$ii nu dadeau nici un fel de dijmá. Darurile sau daturile (munera) se situeazá la periféria obiiga tiilor feudale. La Cräeiun satui intreg dädea 4 gäini, 4 cíble mici de ováz $i о cäprioarä. In locui cáprioareá se putea da un berbec (berbécs), sau 2 iepuri őri 3 gi^te (luádál tartoznak). In anul 1665 se specificä cä atunci cind nu se poate gäsi о cäprioarä, atunci sä se piäteascä ín locui ei suma de 60 de denari. Ilisul (éles) poate fi incadrat tot ín cadrul daturilor, ca о con tribute a supu^ilor in vederea intrefinerii oastei. La origine ili§ul consta in obligata supusilor de gäzduire a regelui $i suitei sale. Acest lucru rezultä §i din prevederile urbariului din anul 1665 care specificä cä iobagii datoreazä ili$ (éléssé!), cit Iá se repartizeazä ?i cit pot sä clea, atunci cind inälfimea sa, stäpinul, vine la Gurghiu. Censui (census) ia Ibäne?ti nu reiese din urbarii, totu$i in anul 1652 sc piätea ia Sinmihai (29 septembrie) de cätre satui intreg, cetarii din Gurghiu, suma de 2 florini ?i 55 de denari. Aceea^i sumä se pláítea pe un an intreg $i in anul 1665. Migrafia iobagilor — Urbariiie din anii 1652, 1665 ?i 1722 inseriu о serie de date referitoare la iobagii fugiti sau veniri (jövevény): locui unde a fugit iobagul, starea civilá a acestuáa, numárul $i numele fiilor, ocupvapa. In urbarii nu se specificä insä de unde au venit iobagii. Din analiza urbariilor rezultä cä se iau mäsuri de preintimpinare a fugii iobagii or. Astfel, in anul 1722 sint inscribi doar 4 iobagi fugiti dintr-un numär de 69 de iobagi. Comparativ chiar cu anii 1652, cind sint inregLstraü 6 iobagi fugiti, sau cu anul 1665, cind sínt inregistrati 10 iobagi fugiti (dinire acentia doar unul mai este inregistrat $i in anul 1652), in anul 1722 se observä seäderea numärului dobagilor fugiti. Cresterea numärului de iobagi fugiti in anul 1665 fatä de anul 1652, precum §i neinscrierea in anul 1665 a iobagilor amintiti in anul 1652, se datore§te prescriptiei din anul 1657 prin care iobagii íugiti nu mai erau readu?i pe domeniile de unde au fugát15. Sub raportul semnificatiei ecomomico-sooiale, procesul de migrare al iobagilor imbraeä 2 aspecte: 1. migrarea, transferul iobagilor in cadrele 13 Arhivele Statului din Cluj-Napoca, Socoteli princiare nr. 663/b. v* Acad. D. Prodan, Liviu Ursu(iu, Maria Ursigiu. Urbariiie Tärii Fägärapului. Val. I (1601—1650), Bucureijti, 1970, p. 45. 15 M. Ursutiu, Circularia iobägeascä pe domeniul Porumbac in se colul al XVlI-lea, in Studia Universitatis Babef-Bolyait Series Historia, Fasciculus 1, (Separatum), Cluj, 1973, p. 7.
