Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1984)
I. Arheologie
13 HIDRONIMUL MARIS = HIDRONIMUL MURES? 45 inflorise in antichitate о localitate cu nume de Transmarisca. E. Polaschek, unul dintre autorii monumentalei opere RE, in articdul Transmarisca30, dezvoltind mad departe constatarea lui K. Miller, postuleazä existence pe celálalt (arm( deci pe cel sting al Dunärii de Jos) a unei localitäp cu numele de Marisca sau Mariscum. La acest argument s-ar putea obiecta cä men(ionarea toponimului Transmarisca din provincia Moesia Inferior, localizat, de altfel, pe teri toriul ora?ului de astäzi Tutrakan (din R.P. Bulgaria), a fost fäcutä tirziu, abia in secolul al II-lea e.n. cind a träit Claudius Ptolemaeus. Este insä bine cunoscut faptul cä geograful alexandrin a folosit izvoare mai vechi, in special pe Marinus dm Tyr31. Pe de altä parte trebuie luat in considerare faptul constatat de nenumärate ori cä toponimele §i hidronimele, de obicei au о viatä multisecularä, dacä nu chiiar milenarä in cazul nedislocärii unei oarecare popula(ii, iar in cazul getilor din Cimpia Romána — amintindu-ne de cele afirmate de H. Daicoviciu fatä de cele presupuse de R. Vulpe in legäturä cu mäsurile lui Sextus Aelius Catus — nu avem nioi motivul oel mai neinsemnat sä admitem a§a ceva! Judecind dupä asezarea geograficä a localitätii antice Transmarisca, Stiutä in mod sigur, precum $i a celei necunoscute documentar, dar postulate cu necesitate, hidronimul Máris 1-am putea identifica cu actualod Arges, in fa(a värsärii cäruia ín Dunäre a existat localitatea Transmarisca, fie cu hidronimul actual Dimbovita32, ultimul numai in caz dacä aceasta avusese о värsare separatä de cea a Arge?ului, fenomen de geografie fizicä, care, conform unor ob.serva(ii geomcrfologice valoroase, datorate marelui geograf román G. Välsan33, nu era deloc exclus. in aceastä ordine de idei nu putem omite nici pärerea lui A..Deculescu34 dupä care Argesul avusese in trecut douä bra(,e la värsarea sa in Dunäre, dintre care, conform presupunerid lui N. Gostar35, cursul de est, fomiínid un fei de „continuare^ a DímbovRei, purtase numele de Ма30 RE, VI, А2 Stuttgart, 1937, col. 2171—2174. Numele Transmarisca care apare la Ptolomaeus (III, 10, 5) in forma Tpofiapíoxa Sau ТрофДр(оха ;n opera Geografului Ravenat Stamarisca, are analogii perfecte ín cazul localitä(ilor Transdierna si Transdrobeta din provincia Dacia Ripensis (cf. Notitia Dignitatum, or. XLII, 29, 35). 31 Gr. G. Tocilescu, op. cit., p. 431 $i urm.; Gudmund Schütte, Ptolemy's Maps of Northern Europa, Kjobenhavn, 1917, p. 10—11; V. Párvan, Getica, p. 220; Honigmann. Marinos von Tyros, in RE, vol. XXVIII, Stutgart, 1930, col. 1767—1796. 32 Ne referim la cursul Arge$ului dintre localitatea Radovanu $i lunca DunS-rii, deoarece in amonte de Radovanu numele de Máris putea sä poarte mai degrabä Dimbovita decit Arge$ul, ultimul fiind considerat de C. Daicoviciu, R. Vulpe, H. Daicoviciu ?i alt», probabil eronat, cä ar fi fost Ordessós. 33Cimpia Romána. Contnbrfiuni de neografie fizicä, Bucure?ti, 1915, p. 193 (.......intr-o primä fazä de adincire a albiei ei, Dimbovita fusese in legäturä direc tä cu Dunärea . ..). 34 Unde a fost Constantiniana Daphne?, in Magazin istoric, III, 11, 1969, p. 47. Vezi: Procopius, De aedificiis, IV, 7; D. Tudor, Legäturile dintre imperiul roma. no-bizantin si teritoriul din slinga Dunärii ín secolele IV—VI. — Cap. II Dada in perioada de trecere la feudalism. Popv.lafia autohtonä din Dacia, in Ist Пет, vol. I. p. 656 etc.
