Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1984)
IV. Note – patrimoniu
452 MIHAI SPIELMANN 2 douä clase (Principia §i Grammatica), iar ín anul 1757 ciciül inferior se íntrege$te ?i cu clasa de Syntaxis. Programele $colare in vigoare prevád, printre alfele, insu$irea elementelor limbii latiné in trei clase, istorie ecclesiasticá, geográfia, institutiones linguae graecae, aritmetica, istoria Ungariei $i Transilvaniei cit $i analiza ?i comentarea textelor cuprinse in diferitele crestomatii4 5. Pe língá acestea, ín toate clasele se predau bazele religiei necesare pentru íntárirea „unirii religioase cu Roma“. Doar in 1772 se va intregi gimnaziul mic cu ultimele douä clase: cu Rhetorica $i Poetica care preväd studierea filosofiei §i apói a teologiei. Se §tie, de asemenea, cä in anii aee?tia autoritá^ile bisericii catolice, cu sprijinul Guberniului din Transilvania, impun episcopilor de Fägära?Blaj trnereá unui iezuit pe lingä scaunul episcopal, care sä sträjuiascä asupra respectärü intocmai a punctelor religiei greco-catolice. Conflictui care ’s-а afecat intre Inochentie Micu $i iezuitul säu nu se mai repetä in anii ace$tia; P.P. Aron rezolvä problema mai abii — inväfind din expenenfa -tragicä a predecesorului säu. El va initia un curs de editare a unor cárti: necesare-atit pentru nevoile invätämintului primär ?i gimnazial cit pentru nevoile celor care studiazä filosofia $i religia. Din aproximativ ■20'de cärti blájer.e cáré ies de sub tipar intre anii 1753—1764 ?apte sínt scrise ch.iar de elr>, iar citeva din cele aproximativ 20, prezintä un „trend“ bine glhdit $i subtil alcätuit. Ne gindim la manualul Doctrina Christiana (1757),6, Epistola consolatoria ex divinitus inspiratis scripturae (1761 )7 8. Defensio et "exordium S/anctae/ oecumenicae Synodi Florentiae (1762)s (ultimele douä ^i in varianta romäneascä)9, Institutiones doctrinae chiristianae (Valachicae) (1764).10 ln $irul acesta de cärfi se incadreazä perfect lucrarea lui Joannes Damascenus, Opera philosophica et theologica din 1763. Sub mascá expunerii sistematice a tezelor bisericii catolice de fit grecesc, de fapt P.P. Aron ?i ceilalti editori-redactori bläjeni insereazä $i teze ale ortodoxiei, prin care, in mod subtil, scat in evidentä unita tea de neam sub raport ideologic a romänilor din Transilvania, indiforent de deosebirile de confesiune. In caracterizarea lui P.P. Aron, Nie. Albu subliniazä cä acest episcop, om de cultura, „de?i foarte pasionat pentru confesiunea sa (cerutä de imprejurärile cunoscute n.n.) $i pentru $ coal ele ce le infiintase prin care se credea legat cu neamul, era stäpinit $i el de amintirea originii romane“.11 Mai ales opera lui loan Damaschin este deosebit de importantä, fiindcä acest mucenic din secolul al 7-lea a läsat о operä care, face parte din literatura patristicá de bazá a bisericii räsäritene, daca nu este chiar autorul 4 Albu, N. op. cit., p. 184—185. 5 Idem, p. 174. 6 B.R.V., vol. I., nr. 302. 7 B.R.V., vol. I., nr. 325 $i vol. IV., nr.,'325. 8 B.R.V., vol. I., nr. 329. 9 B.R.V., vol. I., nr. 324 §i B.R.V., vol. I., nr. 328. '° B.R.V., vol. IV., nr. 129. (Completäri). 11 Albu, N.. op. cit., p. 175.
