Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1984)
I. Arheologie
9 HIDRONIMUL MARIS = HIDRONIMUL MURE?? 41 figureazä ?i Marisia, pe de о parte23, cuno$tin^ele noastre arheologice actuale24, pe de altá parte, mtr-adevär se poate vorbi de identitatea hidronimului Marisia cu cel actual de Mure?. Aceea?i forma se int!lne?te ?i in Tabula Peutingeriana, precum ?i in Cosmographia Geografului Ravenat (IV, 14). In opera lui Constantin Porfirogenetul, De administrando imperio, apare varianta MopfjOTja (elfteste Morisis), care dupä pärerea lingvis tului N. Dräganu25 redä forma maghiarä. In consecintä, intre datele lui Herodot ?i lui Strabon, care coincid, pe de о .parte, ?i informatiile ulterioaire, pe de altä parte, dupä pärerea noasträ existä о väditä contradicte. M. Elüss, autorul articolului Maris din RE'26, preluind de la alfii idsea, spune despre riul cu acest nume din 23 Cf., intre altele, I.I. Russu, Nume de riuri din vestül Daciei, in Cercet&ri аlingvisticä, II, 1957 [1953], p. 251—266, mai ales scnjt,a-hartä atit de sugestivä de pe p. 254; idem, Limba traco-dacüor, schita-hartä de la capätul volumului. Vezi ?i: VI. Georgiev, Theiss, Temes, Maros, Szamos. Beiträge zur Namenforschung, 12, 1961, idem, Zur dakischen Ilydronymie, in Acta Antigua Academiae Scientiarum Нитиgaricae, X, 1962, p. 115. 24 Cf., bunäoarä: К. Horedt, Zur Geschichte der Gépidén in Siebenbürgen; Das archäologische Fundgut Siebenbürgens von 450—650 u. Ztr., in Untersuchungen zur Frühgeschichte Siebenbürgens, Bukarest, 1953, p. 71—86, 87—111; I. Nester, cap. Ill: Migrafia popoarelor, Gepizii, in IstRom, vol. I, p. 704—714, in special p. 708; I. Béna, A középkor hajnala. A gepidák és a langobardok a Kárpát-medencében, in seria ..Hereditas“, Budapest, 1974, p. 25—29, 61. 25Románii ín veacurile IX—XIV pe baza toponimiei ?i a onomasticei, Academia Romána, Studii fi cercetári, nr. XXI, Bucure?ti. 1933, p. 391, 496 ?i urm. 24 ln RE, vol. XIV, 2, Stuttgart, 1930, col. 1807. „Fluss in Dakien, den Herodot und Strabon irrtümlich nicht in die Theiss, sondern in die Donau münden lassen...“ (Accentuarea n.n.) Este interesant, de altfel, a urmäri dezvoltarea ideii identifieärii, deoarece nu toti cercetätorii au lacceasi párere. B.P. Hasdeu, spre exemplu, identificä hidronimul Máris al lui Herodot cu Oltul, deplasindu-i pe agatirsi in zona subearpaticä a Cimpiei Románé, apreciind totodatä cä si scitii plugari se intind pinä in acest riu. Dupä bänuiala lui Linder cä Maris ar putea fi Oltul, Hasdeu (Istoria criticä. Bucuresti, 1875, p. 185 si urm.) ridicä supoizitia eruditului german la treapta deplinei certitudini, incercind sä stabileascä cu anumite probe cä Máris este Oltul, nu Mure?ul. Cu citiva ani mai tirziu, Gr. G. Tocilejscu1. eomjjatind aceastä afirmalie, se pronuntä pentru identificarea hidronimului Máris pomenit de Herodot, cu Mure?ul, lochlizindu-i pe agatirsi ín Transilviania (Dacia inainte de romani, Bucuresti, 1880, p. 408, nota 98). A.D. Xenopol. analizind izvoarele literare, hidronimia ?i antroponimia, ajunge la concluzia cä agatirsii seito-iraniici s-au infiltrat ?i au vietuit in Transilvania pe riul Máris (Mure?). Contrazicindu-se, mai■ departe i?i dezvoltä insä urmätoarea argumentare: „...Herodot mai aminte?te intr-un alt loc, reprodus ?i mai sus, un al patrulea riu al Scitiei, pe Máris. El [adicä Herodot] zice anume cä „ ... ?i riul Máris, iesind din tara agatir?ilor, se amesteeä cu Istrul“ [ . .. ] E probabil cä Herodot infelege aici prin Máris, Oltul $i nu Muresul. (Accentuarea n.n.) Faptul singur cä Muresul se varsä in Tisa ?i nu in Dunäre, ca Máris al lui Herodot, nu ar putea fi un temei pentru a nu identified, aeeste douä riuri, ale cäror nume sínt a?a de apropiate [?], intrucit se putea foarte u?or lua Mure?ul ca riul principal ?i Tisa numai ca un afluenij al aäu. Herodot insä dä pe Máris ca un afluent tributär al Dunärii. ce ie?ea din (ara agatir?ilor, dar trecea prin aceea a scRilor. Mure?ul insä curgind in totalitatea sa dinoolo [adicä la nord] de Carpati, in о tarä ce nu era Sci(ia, ne vine greu a crede sä se fi informat cäiätorul de numele unui riu atit de indepärtat ?i sä nu se fi atribuit acest nume Olttiliji care ?i el ie?ea tot din (ara agatir?ilor, dar curgea intr-adevär prin Sci(ia pentru a se arunca in Dunäre. Cätre acest argument hotäritor — serié mai departe A.D.
