Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1984)
III. Etnografie
3 BISERICILE DE LEMN DIN JUDETUL MURE.? I. 397 nereceptá, se atenueazá, ?i, concomitent, se creeazä un oadru favorabil construirii de lácaje de cult. S-ar crede, din cele afirmate, cá ín perioada dintre 1279 $i 1698, romána din Transilvania, ?i implicit cei din judetul Műre?, s-au conformat restricfiilor sálnodului catolic de la Buda, evitind sá-si inai te edificii de cult. Ar fi о gravä eroare sä se creadä a$a ceva. Constructia läca?urilor religioase nu a cunoscut tihnä sau regres niciodatá, in pofdida xenofobismului ?i antiortodoxásmului manifestate fárá incetare de catre nobilime, aristocratie $i ínaltul elér, exponent al bisericii Roméi. Rind pe rind satele transilvánene ?i-au ridicat biserici de lemn, iar acolo unde acestea deja fiintau sínt reparate si redate folosintei. Disparitia acestor ctitorii se explicá, prin faptul cá fiind construite din materiale perisabile, in marea lor majoritate din lemn, ele s-au degradat sub actiunea agentilor atmosferici, a factorilor biologici, altele au fost mistuite de fläeärile incendiilor izbucnite de la luminari ori au cäzut pradä dezastrelor provocate de nenumäratele incursiuni turco-tätare, iar in cursul secolulud al XVIII-lea se pierdurä in tóiul luptelor religioase, ori, cele mai multe, fuseserä rase de pe suprafata pämintului, „ ... cu tunul ?i cu focul de generálul Buccow in 1761—1762 in cinstea eräiesei Maria Tereza ?i spre gloria Romei catolice“10. S-а ajuns astfei la paradoxala situatie dupä care populatia cea mai numeroasä din Transilvania, la intervale scurte de timp räminea färä edificiul in care sä-.ji exprime atit crezul religiös, cit ?i glasul singelui natiei sale De fiecare datä insä resturile mistuite de fläcäri au fost inläturate, §i cu ánventivitatea si banal artistic a nenumärati anonimi incepurä a prinde .contur alte biserici, mai frumoase, tehnic executate mai, indräznete ?i intr-o varietate stilisticä, planimetricä ?i plastic-decorativä neasemuit de bogatä11. In ciuda vicisitudinilor, impedimentelor politice de diferite nuante azi mai dainuiesc, e drept, foarte putine biserici de lemn anterioare secolului al XVIII-lea. Multe mai däinuie dupä 1750, dar mai ales dupä 1760—1762, dupä „hecatomba“ zeloasä a genenalului Buccow. In cursul secolului al XIX-lea bisericile de lemn s-au mai ridicat dar in mäsurä mai micä, ca numär, decit in secolul trecut. Incepind cu sfir?itul secolului al XIX-lea ?i inceputul secolului al XX-lea, nu numai cä nu se mai construiesc biserici de lemn, dar in locul lor, fiind demolate ori strämutate, se vor ridica biserici din piaträ. Faptul cä in cele douä räzboaie mondiale, openatiile militare s-au desfä?urat ?i pe aria actualului judet, un numär de biserici de lemn au fost dietruse De asemenea, lipsa, pinä in anul 1955, a unei legislatii corespimzätoare, a atras dupä sine inexisten[a unei protectii sau indrumäri a conservävxi lor. De aceea, dupä о cercetare pe teren a tuturor looalltätilor j'udetului Mure?, putem p 15. 11 Alexandra Bauer, Vech ' .-tarä mure^eanä, azi, ' V-atra, nr. 9, 1978,
