Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1984)

III. Etnografie

396 TR AI AN BOSOANCA 2 t-iyat de popularia maghiarä. Pentru religia ortodoxä, era ingräditä, impie­­dicatä sau mai bine spus opritä sä-si ridice läca?uri de cult din zid, in scopul qpresiunii reldgioase ?i nationale3. Ca si in eelelalte zone ale Tran­­silvaniei, romänii din judejul Mure? nu vor ezita sä-?i exprime credinja in legea ortodoxä, in limba romänä scrisä cu litere chirilice. Pinä la finele secolului al XVII-lea omogenitatea oultului ortodox va rämine neytirbitä. Prin unirea religioasä din 1698 in viata religioasä a romänilor se va pro­duce о divizare, provocata de aparitia cultului greco-catolic. Prin prorni­­siuni $i persuasiune Viena a izbutit sä impartä biserica romänilor in douä, facilitind deschis ramura greco-catolicä care acceptase doar de forrná tiara papalä4 5. , In aceastä vreme ortodoc?ii indurau persecuti3, iar biserica lor ce „reprezenta cea mai mare fórja organizatoricä a poporului romänesc, ele­mentul de cäpetenie de trezire nu numai a viejii culturale energice, dar ?i a unei manifestari politice in sensui pur national“6, nu-?i putea exer­cita atribujiile in truci t nu numai cä fusese deposedatä de läca?uri ce apoi erau trecute abuziv in folosmta unijilor, dar i s-au inchis cäiie de orga­­nizare7. Situajia nou creatä n-a fost inspirata de necesitäjile poporului ro­man, ea i?i are obir?ia in manevrele social-poldtice ale curtii de la Viena, doritoare sä-?i omogenizeze imperiul mozaicat ?i pe aceastä cale. AJtemind amestecul fäji? cu persuasiunea ?i pe ambele cu fägädumja aträgätore autoritäjile dobindesc anumite succese, insä nici pe departe n-au reu?it sä nimiceascä valorile nationale ale popoiului román. Oficial cultul ortodox nu mai exista, in realitate documentele releveazä prezenja acestuia ?i pu­­terea lui de influenjare exprimatä prin nenumärate cazuri de rupere de uniajie, proces intensificat dupä eludarea asigurärilor date anterior uni­­tilor ?i indeosebi dupä imixtiunea iezuijilor in treburile greco-catolicilor8. „Tinuturile de sud vecine cu Muntenia le-au inundat cälugärii (ortodoc?i nn.), la indemnul cärora poporul care-?i temea legea (ortodoxä n.n.) s-a intors contra preojilor noii oonfesiuni“9. In felul acesta, seoolul al XVIII-lea ?i sub acest aspect prezintä о imagine in perpetuä schimbare. Mobilitatea era atit de accentuatä cu treceri ?i reveniri dese, ínéit pinä la urmä autoritäjile ?i-au dat seama cä mäsura unirii religioase ?i-a pierdut caracterul dórit, omogenizator, a devenit doar un paleativ in viaja politicä a Transilvaniei ?i pinä la urmä a e?uat. Pe acest fundal de nelini?te ostilitatea fajä de religia ortodoxä, 3 loan Godea, Monumente de arhitecturä populari din nord.vestul Romániei. Biserici de lemn din zóna Barcäu-Crasna, Oradea, 1972, p. 5—6. 4 Gagyi Eugen, Regulatio Diocesis Transilvaniae Disunitae anno 1805, in Transilvania, XLII, nr. 1, 1911, p. 39. 5 Istoria Romániei, Vol. III, Ed. Academiei, R.P.R., Bucure$ti, 1964, p. 423. 6 Nicolae Iorga, Istoria romänilor din Ardeal fi Ungarin, Vol. II, Ed. Cfasei $coalelor, Bucure?ti, 1915, p. 124—125. 7 Gagyi Eugen, Op. cit., p. 36. 8 Ibidem 9 Ibidem

Next

/
Oldalképek
Tartalom