Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1984)
Sumar
INTERFERENCE ALE ISTORIOGRAFIE! ROMÄNE$TI $1 UNIVERSALE VASILE DOBRESCU Deschiderea, aläturarea $i integrarea istoriografiei romäne$ti moderne la marile curente ale Istoriografiei europene a fost о permanent» constantä, ilustratä fie prin lucrärile de filozófia istoriei, de metodologie sau de crea^iile istorice propriu-zise din diverse domenii, ale unor savant ca: A.D. Xenopol, N. Iorga, V. Párvan, Gh. I. Brätianu, care au ilustrat la nivelul cél mai relevant contribufiile unei pleiade de ilu^tri erudifi si ginditori. Din dorinta realizárii sintezelor istoriei nationale, resuscitatä acut de spiritualitatea románeascá, marile personalität ale istoriografiei noastre au simáit nevoia stringentá de a se alätura conceptiilor contemporane ale istoriografiei, de a gindi istoria nationalä in relata ?i ambian^a culturilor i?i civiliza^iilor vecine ?i europene ?i de angajarea unui fertil dialog cu principalele curente de gindire ale istoriografiei universale. Rezultatul acestui necontenit contact s-а reflectat nu numai in disponibilitatea acceptärii $i inserärii ideilor $i formulelor generale de investigate istoricá in conceperea $i scrierea sintezelor sau studiilor de istorie nationalä d §i in operele originale care reflectä contributa proprie in cadrul curentelor istoriografice europene. Dupä incercäri de a asambla trecutul spatiului carpato-danubian in coordonatele europene, prin investigarea contactelor bilaterale ale ariilor etno-culturale sau cu influenae directe §i masive, N. Iorga, prin sinteza „La place des Roumains dans l’histoire universelle“ prospecta totalitatea legäturilor cu zonele vecine, ca apói Gh. I. Brätianu, ppin studiile sale, indeosebi sinteza „Marea Neagrä. De la origini pinä la cucerirea otomanä“, insera acele secvente istorice nationale, care se implicau organic cu fenomenele mai largi ale istoriei europene $i universale. Universalismul afirmat $i concentrat apoi si prin „Istoriologia umanä“, inceput al sintezei, ре care о incepea, in pragul tragicei sale dispariti N. Iorga, dominä curentele istoriografiei mondiale la sfirgitul perioadei interbelice cu deschidere substantial» in epoca postbelicä. Universalismul ca model al cercetärilor istorice, cu tendinfa de a considera lumea ca un singur corp cu multiple aspecte este perceptibil in masiva operä a lui Arnold Toynbee, „Studii de istorie“, in sinteza lui Jacques Pirenne „Marile curente ale istoriei universale“, in lucrarea Iüi René Gröusset „Bilantul istoriei“ säü a lucrärii lui Franz Altheim din 1943 privind criza lumii antice, in care accentua cu о notä de exagerare.:
