Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1983-1984)
II. Istorie
92 EUGEN MERA 8 de räscumpärare sub cincisprezeee oi sau porci, sau zece stupi, era de eite 2 denari de bucatä, dupä cum rezultä ?i dintr-un fragment din registrul de percepere a dijmei din oi in satele Chiherul de Sus ?i Ibäne^ti din anul 1G9713. Fäcind о comparare cu Fägära$ul observäm cä la Ibäne$ti dijma este mai grea, in sensu! cä la Fägära§ se percepea о oade sau un porc dintr-un numär de 25 de oi sau porci14. In urbariul din anul 1652 se specificä cä la Ibäne?ti judele satu!ui, drabantii $i meseria$ii nu dädeau nici un fei de dijmä. Darurile sau daturile (munera) se situeazä la periféria obiigatiilor feudale. La Cräciun satui intreg dädea 4 gäini, 4 cible mici de oväz $i о cäprioarä. In locul cäprioarei se putea da un berbec (berbécs), sau 2 iepuri ori 3 gí§te (luddal tartoznak). In anul 1665 se specificä cä atunci cind nu se poate gäsi о cäprioarä, atunci sä se pläteascä in locul ei suma de 60 de denari. Ilikul (éles) poate fi incadrat tot ín cadrul daturilor, ca о contributie a supu^ilor ín vederea intrefinerii oastei. La origine ili§ul consta ín obligata supu$ilor de gázduire a regelui si sültei sale. Acest lucru rezultä $i din prevederile urbariului din anul 1665 care specificä cä iobagii datoreazá ili$ (élesset), cit li se repartizeaza $i cit pót sä dea, aftuncá oind ín ál time a sa, stápinul, vine la Gurghiu. Censui (census) la Ibäne^ti nu reiese din urbarii, totu?i in anul 1652 se plätea la Sirnnihai (29 sejptembrie) de cätre satui intreg, cetätii din Gurghiu, suma de 2 ílorini $i 55 de denari. Aceea$i sumá se pláltea pe un an intreg §i ín anul 1665. Migrapia iobagilor — Urbariile din anii 1652, 1665 $i 1722 inseriu о serie de date referi toare la iobagii fugiti sau vernéi (jövevény): locul imde a fugit iobagul, starea civilä a acestuáa, numárul §i nurnele fiilor, ocupatia. In urbarii nu se specificä insä de unde au venit iobagii. Din analiza urbariilor rezultä cä se iau mäsuri de preíntimpinare a fugii iobagilor. Astfel, ín anui 1722 sínt inscribi doar 4 iobagi fugiti dintr-un numär de 69 de iobagi. Comparativ chiar cu anii 1652, cind sínt inregistrati 6 iobagi fugiti, sau cu anul 1665, cind sínt inregistrafi 10 iobagi fugiti (dintre acentia doar unul mai este inregistrat §i in anul 1652), in anul 1722 se observä seäderea numärului Iobagilor fugiti. Cre?terea numärului de iobagi fugiti in anul 1665 fatä de anul 1652, precum §i neinscrierea in anul 1665 a iobagilor amintiti in anul 1652, se datore$te preseriptieá din anul 1657 prin care iobagii fugiti nu mai erau readusi pe domeniile de unde au fugit15. Sub raportul semnificatiei economico-sociale, procesul de migrare al iobagilor imfaraeä 2 aspecte: 1. migrarea, transferul iobagilor in cadrele 13 Arhivele Statului din Cluj-Napoca, Socoteli princiare nr. 663/b. 14 Acad. D. Prodan, Liviu Ursufiu, Maria Ursupu Urbariile T&rii Fägärapului. Vol. I (1601—1650), Bucure$ti, 1970, p. 45. 15 M. Ursufiu, Circulatia iobägeascä pe domeniul Porumbac in secolul al XVlJ-lea, in Studia Universitatis Babe$-Bolyai, Series Historia, Fasciculus 1, (Separatum), Cluj, 1973, p. 7.
