Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1983-1984)
I. Arheologie
44 ISTVÁN FERENCZI 12 oe, dupä cit se pare, se repeta pe térítőmül Daciei (luat ín sensul larg al cuvintului), lucru care nu este deloc imposábil. In toponimia anticá (ca ?i, de altfel, in cea actualá) sínt numeroase $i frecvente dublete toponirnice ?i hidronimioe. Dintre acestea putem cita, de exemplu, cazul Sucidava din Scythia Minor §i Sucidava din ulterioara parte de provincie Dacia Inferior27. Sä urmärim posibilitätile. Cä riul Arge? purtase acest nume in fonná masculina, a presup us de ja C. Männert ín a sa opera de geografie istoricä, publieatä incä in anul 1812, in contextui notei marginale probabile a GeogVaf'Ului Ravenat (IV, 5): item fluvius Maris, iar renumitul istoric auístriac C. Patsch il urmeazä in acest sens pe Männert28. K. Miller, care a publicat itinerariile románé, a observat29 — pe bunä dreptate — cä pe malui drept al Dunärii de Jos (adicä al fluviului Istru!) 27 Exemple graitoare, vizind dublete de toponime antice se mai pot spori. V. Párvan (Getica, p. 225) — íntre altele serie urmätoarele: „... Fapt e cä numele riului ’Apaßmv [...] din Pannonia (Ptol. II, 11. 3 ?i II, 14, 1) trebuie fatal pus in legäturä cu numele Jiului la acelasi autor, Paßu>v, ín Dacia (III, 8, 2), pe baza analogiilor de prosthezä ca in Samus [—Some?] in Dacia ?i Asamus in Moesia, Amutria [= Motru?] aiäturi de MtuTpss?,’'AXaitta alituri de Aeirrof ín compusul de AariXsirtoi Abrittus aiäturi de Bpt-тоора (cf. ?i ’Aßpsvrrjurj aiäturi de Bpsrtta), bin chiar in nume de persoane, ca ’Ap.Yj5oxo? aiäturi de Мтп&охо; (cf. materialul lui Tomaschek, II, 8, s.v. [.. . ] Iar numele riului Marus in limba germanä March (= Morava de nord), aminte?te numele riului Miptí (varia lectio: Марч, devenit la Strabon Mápiooí). La rindul säu, päräsind cu tótul vechea pärere despre identitatea Argedavei cu Arcidava bänäteanä, C. Daicoviciu aderä in mod categoric la ultima sugestie a lui V. Párvan despre situaroa acelui centru getic undeva pe cursul riului Arge?. C. Daicoviciu incearcä sä faeä insä un pas mai departe, preconizind limitarea spa(iului, ín care urmeazä a se cäuta Argedava la cursul superior al riului, pe versantul sudic al Carpati lor Meridionali, in finutul in care in prima jumätate a evuiui mediu s.au dezvoltat primele re?edin[e ale Tärii Románe?ti. Situatá in acea zóna m un to as á, in oarecare „simetrie“ cu Sarmizegetusa Regia de pe versantul de nordvest al Mun(i!or $urianu!ui, Argedava ar fi servit de re?edin(ä conducätori lor gefi incä de pe vremea lui Dromichaites, localitatea Helis, pomenitä de Diodoros Siculos in legäturä cu aceasta ?i incä neidentificatä, reprezentind doar un centru secundar de ?es. (Cf. Noi contributu la problema statului dac, in SCIV, VI, 1— 2, 1955, p. 52, nota 1; idem, Insemnäri despre daci (XV). Dacii tara de sub conducerea lui Dromichaites, in Steaua, VIII, 1957, nr. 12, p. 95—98) Ca sä terminäm, in sfir?it. aceastä trecere in revistä a luärii de pozifie fa(ä de problema cu pricina, mai pomenim ?i faptul cä R. Vulpe considera „foarte justä atitudinea pe care a adoptat-o C. Daicoviciu fa(ä de solu(ia intreväzutä de V. Párvan cu privire La localizarea Argedavei pe riul Arge? din Muntenia“. (Vezi: Argedava, in OmD, p. 558—559). Fiind vorba de hidronimul Máris, foarte pe scurt trebuie sä mentionom si problema toponimului Maramwes. D. Onciul (Teória lui Roesler, in Convorbiri Literare, XIX, 1895, p. 185) — dupä pärerea lui N. Drágán — il derivä gre?it din Mlare-Mares (Marisius maior). Conform pärerii ultimului autor „acest nume nu este romanesc nici ca infäti?are fonologicä, nici ca cornpozitie (cf. op. cit., p. 389) [...] Din partea-mi ered cä Maramure?ul are in partea sa intiia pe Мага Maris, numele posesoarei. dupä care s-a numit apa ?i Cimpia Mara“ (ibidem, p. 390). 29 C. Mannerth, Geographie der Griechen und Römer, partea a VH.a, Leipzig, 1812 p. 114; C. Patsch, Beiträge zur Völkerkunde von Südosteuropa, V)2, p. 72. 29 Op. cit., p. 596—597.
