Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1983-1984)
I. Arheologie
13 HIDRONIMUL MARIS = HIDRONIMUL MURES? 45 inflorise in antichitate о localitate cu mime de Transmarisca. E. Polaschek, unul dintre autorii monumentalei opere RE, in articolul Transmarisca[Ю, dezvoltind maá departe constatarea 'lui К. Miller, postuleazä existenfa pe celálalt farm( deci pe cel sting al Dunärii de Jos) a unei localitäfi cu numele de Marisca sau Mariscum. La acest argument s-ar putea obiecta cä menfionarea toponimului Transmarisca din provincia Moesia Inferior, localizat, de altfel, pe teritoriul ora?ului de astázi Tutrakan (din R.P. Bulgaria), a fost fäcutä tirziu, abia in secolul al II-lea e.n. cind a träi't Claudius Ptolemaeus. Este insä bine cunoscut faptul cä geograful alexandrin a folosit izvoare mai vechi, in special pe Marinus din Tyr30 31. Pe de altä parte trebuie luat in considerare faptul constatat de nenumärate ori cä toponimele ?i hidronimele, de obicei au о viafä multisecularä, dacä nu chiar milenarä in cazul nedislocärii unei oarecare populafii, iar in cazul gefiäor din Cimpia Romänä — amintindu-ne de cele afirmate de H. Daicoviciu fafä de cele presupuse de R. Vulpe in legäturä cu mäsurile lui Sextus Aelius Catus — nu avem nici motivul oel mai neinsemnat sä admitem a?a ceva! Judecind dupä a?ezarea geograficä a localitäti antice Transmarisca, Stiutä in mod sigur, precum ?i a celei necunoscute documentar, dar postulate cu necesitate, hidronimul Máris l-<am putea identifica cu actualul Arge?, in fafa värsärii cäruia in Dunäre a existat localitatea Transmarisca, fie cu hidronimul actual Dímbovifa32, ultimul numai in caz dacä aceasta avusese о värsare separatä de cea a Arge?ului, fenomen de geografie fizicä, care, conform unor ob ser vafli geomorfologice vajoroase, datorate marelui geograf román G. Välsan33, nu era deloc exclus. In aceastä ordine de idei nu putem omite nici pärerea lui A. Deculescu34 dupä care Arge?ul avusese in trecut douä brafe la värsarea sa in Dunäre, dintre care, conform presupunerii lui N. Gostar35, oursul de est, formimd un fei de „continuare“ a Dimbovifei, purtase numele de Ма30 RE, VI, A2 Stuttgart, 1937, col. 2171—2174. Numele Transmarisca care apare la Ptolomaeus (III, 10, 5) in forma Tpopapioxa sau Тра|Аар(аха in opera Geografului Ravenat Stamarisca, are analogii perfecte in cazul localitáfilor Transdierna si Transdrobeta din provincia Dacia Ripensis (cf. Notitia Dignitatum, or. XLII, 29, 35). 31 Gr. G. Tocilescu, op. eit., p. 431 $i urm.; Gudmund Schütte, Ptolemy's Maps of Northern Europa, Kjobenhavn, 1917, p. 10—11; V. Párvan, Getica, p. 220; Honigmann, Marinos von Tyros, in RE, vol. XXVIII, Stutgart, 1930, coi. 1767—1796. 32 Ne referim la cursui Arge$ului dintre localitatea Radovanu ?i lunca Dunärii, deoare-je in amonte de Radovanu numele de Máris putea sä poarte mai degrabä Dimbovifa decit Argesui, ultimul fiind considerat de C. Daicoviciu, R. Vulpe, H. Daicoviciu $i alfii, probabil eronat, cä ar fi fost Ordessós. 13Cimpia Romána. Contribufiuni de geografie fizicä, Bucure?ti, 1915, p. 193 („... intr-o primä fazä de adincire a albiei ei, Dimbovifa fusese in legäturä directä cu Dunärea ...). 33 Unde a fost Constantiniana Daphne?, ín Magazin istoric, III, 11, 1969, p. 47. Vezi: Procopius, De aedificiis, IV, 7; D. Tudor, Legüturile dintre imperiul roma., no-bizantin teritoriul din stinga Dunärii in secolele IV—VI. — Cap. II Dacia in perior,da de trecere la feudalism. Popula fia autohtonü din Dacia, ln IstRom, vol. I» p. 556 etc.
