Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1983-1984)
II. Istorie
5 AUGUSTE DE GERANDO DESPRE TABLITEL.E CERATE 235 succintä a acestor täbttide ?i le-а arätat importanda lor in observadiile sale, pé care le dám mai jós ín intregime, dupá cum urmeazá: „S-a pus probléma in lumea $tiindificá de ni?te tablide cerate, unele grece^ti (acestea erau false — n.n.), altele latine$ti, descoperite ín Transii vanila la finea seeoluiui trecut (al 18-lea — n.n.). Aceste täblife al cäror trecut se coboará pina la domnia impäratului Lucius Verus, adicä ín al doilea secol al erei noastre, sint cum am zis, un monument mai múlt decit rar, dacä li se admite autenticitatea lor. S-а íncercat a se stabili íntr-o manierä pozitivä piná la oe punct pót fi privite ca autentice. Párerile s-au diferendiat, d. Massman, profesor la universitatea din Berlin s-а angajat a demonstra autenticitatea acestor tablide9. D-nii Letronne ?i de Wailly au adoptat opinia contrara10. Academia diin Pesta la irindul ei §i-a fácut observadiile sale. Dupä ce am luat cuno$tindä de radionamentele aduse dintr-o parte ?i alta, sintem poate in dreptul a spune ce rezultä din aeeastä discudie interesantä. Inainte de toate vom deoseibi täblidele latine$ti de cele grece^ti. Primele, de care ne vom ocupa h-au fost gäsite in aeela$i loc ?i in aceea$i epocä cu celeialte. Aoeasta este cauza cä savandii pe care i-am citat, le-au cuprins pe ammdouä, asa zicind intr-un destin comun, incit caracterele de fals care apar la unele au influendat pärerea care trebuia exprimatä asuora celorlalte. Täblidele latiné, spune d. de Wailly sínt compuse din trei pläci de brad si inchid douä transcrieri ale aceluia^i text; una din aceste transcrieri incepe pe pagina intii a plácii a doua ?i se terminá pe pagina a doua a primei piaci. Aeeastä dispunere, contrarä aceleia pe care о adoptäm astázi a fost respectata de asemenea pentru a doua transcriere, a cáréi inceput este reprodus pe pagina intii a plácii a treia. Pagina din fadä а plácii íntíia ?i pagina din urmá a plácii a treia nefiind acoperite cu ceará serveau de acoperámint pentru táiblide si asigurau astfel conservarea serisului imprimat pe cele patru pagini dinláuntru. Aceste pagini incadrate in mod regulat de margini de lemn au aproape dimensiunea unui mic octav (14X16 cm), dar liniile urmeazá acolo о direedie perpendicularä fadä de cele care И se dau in cärdile noastre; ele sint trasate in sensui lungimii paginii. Prima paginä a foii a doua prezintä о altä curiozitate, ceara in loc sä acopere intreg spadiul care este rezervat pentru saris pe celelalte trei pagini, este impärtitä ln douä pärdi inegale printr-un uluc de lemn, unde d. Massmann presupune cä erau asezate stilurile (de fapt in uluc erau piasate sigciliile — n.n.) Acest uluc care are lärgimea de aproximativ 2 cm ocupä ö pözidie asemänätoare ou a unui semitub metalic care imparte in douä täblidele diplomelor (livretelor) militare descrise in «Istoria diplomatics- a lui Maifei11. La stinga acestui uluc se aflä inceputul prime! transcrieri, la dneapta acestui uluc se d Ist ing zece linii mal mult sau mai pudin complete, pe care d. Massmann n-a putut sä le descifreze in 9. Massmann, Libellus aurarius, vezi mai sus. ,0. Journal des Savants, sept. 1841 $i 12 iuh. §i 16 aug. 1842, Paris. ”. Maffei Francesco Scipione /1675—‘1755/, poet ?i arheolog italian.
