Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1983-1984)
II. Istorie
SITUAJiA SI ACTIVITATEA REGSMENTULUI II ROMÄNESC DE GRANITÄ DUPÄ REVOLUTIA DE LA 1848-1849, PINA LA DESFIINTAREA SA (1851) IOAN POP Sfir$itul revolufiei de la 1848—1849 n-a adus ,,lini$tea deplinä“ a$a cum ar fi dórit autoritäfile habsburgice. Peste tot domnea starea de nemulfumire in rindul maselor, a cäror situate s-а inräutäfit ín urma pierderilor numeroase de vie fi omene§ti, a distrugerilor §i pagubekxr materiale suferite in timpul revolufiei. Pentru a potoli spiiritele, care $i a$a erau destul de agitate, Ourtea de la Viena va folosi cunoscuta tacticä de promisiuni ?i concesii märunte, combinatä cu másuri de ordin málitar, impinzind orakele $i satele cu trupe pentru a impiedica izbucnirea unor ncd mi^cäri sociale. In cadrul acestor mäsuri va fi folosit §i regimentül II romänesc de granitä, cu sediul la Näsäud, ale cärui companii se aflau dispersate tn diferite regiuni ale Transilvaniei, precum ?i in Banat, Bucovina §i Galitia, fiiind folosite pentru menfinerea ordinei. Dupä a doua retragere in Bucovina, la sfitr$itul lui februarie 1849, batalioanele nr. 2 ?i nr. 3 ale regimentului, istovite de luptele grele pe care le-au purtat in tot timpul iernii cu foifele aflate in slujba nobüimii, au fost cantonate in diferite localitäfi diin aceastä provincie, dar §i in Galifia, fäcind servieiul de garnizoanä. La inceputul luni-i martié 1849, statui major al regimentului se afla la Cimpulung, iar companiile erau cantonate la Cernäufi, Tere?eni, Stanislau, Colomeea sji Strahinfi. In lunile urmätoare, companiile i$i schimbarä mereu stafiunile, ajimgind la Lemberg, Jaslo, Bochnia ?i ín alte localitäfi. In septembráe 1849, comandamentul $i batalioanele regimentului se aflau concentrate in fortäreafa Przemysl, unde sosi ordinul ca batalionul! al Ill-lea sä fie des fünf at $i in locul lui sä se formeze un divízión (douä companii) de rezervä, cu stafiunea la Näsäud $i in districtul regimentului1. Dupä revolufie, in districtul regimentului s-au fäcut noi mobilizäri, numärui companülor sporind fafä de perioada anterioarä. Acestea vor fi dislocate in diferite regiuni die Transilvaniei, fiind folosite pentru men-1 Virgil §otropa, Dupä revolupia din 1848—1849, in A.S., nr. 7 (1927), p. 1—7.