Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 11-12. (1981-1982)
III. Etnografie
560 IOAN R. NICOLA 34 nici о altä särbätoare din cursui anului, §i care, in zonä, nu este intrecutä decit de nunta (äräneascä. Desigur, aceastä evolufie de la manifestarea culticä, sobrä, spre spectacolul distractiv, este categoricä si ireversibilä. Cä este a§a, ne aratä desfä§urarea ceremoniei in diferite localitä(i. In Pädurenii este — dupä eit se pare — cea mai purä, deci probabit §i cea mai veche variantá; forma la care localnicii fin foarte múlt §i nu acceptá a fi „imbogätitä“. Cu toate acestea, ceremonia nu are deloc un caracter grav, cultic (doar „Jocul pen ei“ íntr-o másurá oarecare); dimpotrivä, alaiul, strigáturile, cíntecele, masa, dansul — toate situeazá aceastá manifestare lingä cele mai mari petreceri populare (nuntá, nedee). In Chintelnic, ritualul — de§i este mai complex — (am crede cá este о variantä mai nouä; totu§i probabil cá este dintre cele mai vechi), are insä un caracter cultic mai pronuntat decit cél din Pädurenii; iau parte la pregätiri numai bárba(i — de difeiite virste, femeile fiind finute departe —■ pinä §i de simpla atingere cu mina a boului; in sat se merge cu boul la „urat“ prin currile oamenilor; masa este о adeväratä petrecere comunä — ре о paji^te de la marginea satului. Ín cele mai multe localitäti, mai ales acolo unde traditia este mai slabä, se pare cä ritualul in forma sa purä nu a mai putut multumi pe oamenii domici de petrecere. $i, deoarece ace§tia tineau totu§i la manifestare (eredem nu atit pentru continut, cit pentru aspectui säu de spectacol) au imbogätit obiceiul cu diferite alte elemente, in scopul augmentärii caracterului distractiv. Ceea ce i-a asigurat supraviefuirea, totodatä. A$adar, pentru a suplini confinutul magic — care de fapt era suportul originär al obiceiului — ori pentru a reínvia pe cit se poate ceremóniáiul traditional atit de spectaeulos (la care, intrucit träie§te in memoria colectivitätii säte§ti, aceasta nu vrea sä renunfe) §i mai ales pentru a-i augmenta caracterul distractiv, absent in ipostaza originarä a ritualului, dar care astäzi pare sä fie cea mai puternicä ratiune de a fi a obiceiului, colectivitatea säteascä a recurs la asocierea altor manifestäri auxiliare33. Manifestari asociate. Aceste manifestäri sint: a) momente vesele; b) rituri; c) intermezzo-uri distractive. a) Momentele vesele ar fi cíntecele — vocale si instrumentale — §i strigáturile, legate de boul instruct si de peaná (lé vom prezenta la capitolul „Folclorul“). b) Riturile diferite, dar incluse in cadrul ceremonialului. Eie, in general, nu-s sträine dei „Boul instrufat“, ci legate tot de pästorit §i agriculturä, a§a incit nu-s incompatlbile nici cu särbätoarea Rusaliilor. Apar astfei о suitä de mä^ti populare: 33 Introducerea unui intermezzo distractiv in cadrul unui ceremonial nu este un caz unic. Un exemplu eloevent este „Vicleiul“ din Tg. Jiu, unde — in cursul desfä$urärii actiunii — se intercaleazá nu numai tot sóiul de cintece §i romance, ci ?i un joc al pápu$ilor — cu subiect erotic. Evident, atmosfera serioasä cerutä de terna „Vicleiului“ este compromisä; dar — daeä ascultätorii doresc sä se $i distreze — trebuie sä li se satisfaeä dorinta (cf. Const. Bräiloiu: Vicleiul din Tg. Jiu, extras din revista „Sociologie romäneaseä“, Bucuresti, 1936, nr. 12).
