Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 11-12. (1981-1982)
II. Istorie
420 BÁTHORY LUDOVIC 14 argumentata privind superioritatea preturilor la cárbune in alte täri §i economiile realizate de cätre cáile ferate pe aceastá cale era ín maré parte falsá. In prímül rind, calculele efectuate de societátile carbonifere románesti aveau la bazá transformarea preturilor plátite in tári ca Anglia, Germania, Franca, Belgia, Cehoslovacia, Polonia ín lei, la cursul monedei románesti pe piata mondialä. Or, dat fiind deprecierea leului si cursui scázut la care era со tat fatä de valutele puternice ale epocii: francul elvetian §i lira sterliná, orice transformare a preturilor exprimate in valuta forte in lei dädea in mod automat cifre foarte ridicate. Acest mod de comparare a preturilor la cärbune exprima de fapt raportul de forte intre moneda romäneascä §i cele sträine §i nu reprezenta о comparatie realä a conditiilor de productie si de formare a preturilor cärbunelui din Romania, fafä de celelalte färi. Acest lucru a devenit evident in anul 1927 cind, odatä cu saltul brusc al valorii leului pe plan international, cärbunii románesti au devenit in mod automat mai scumpi decit cei sträini. О comparate a preturilor pe baza conditiilor de productie din Romania cu cele din alte färi arí fi fost cu múlt mai realista. Or, in färile dispunind de о veche traditie a iindustriei carbonifere, ca Anglia, Germania, Belgia, Cehoslovacia, unde existau zäcäminte superioare din punct de vedere calitativ si cantitativ, exploatate cu о tehnicä minierä modernä §i mecanizatä, cu utilaj care nu trebuia importat, fiind produs chiar in uzinele metalurgice din aproprierea minelor, unde transportul pe calea feratä, pe canalele de navigate sau pe mare era mult mai ieftin, era firesc ca si cheltuielile de productie sä fie mai reduse §i, dat fiind §i concurenta puternicä de pe piata ihternä si internationale, preful sä fie scäzut pinä la limita cea mai joasä posibilä. De altfel, pentru a pástra sau a cuceri pietele internationale, producätorii englezi, germani $i polonezi practieau in mod curent sistemul de a märi la maximum posibil preturile pe plan intern, pentru a compensa pierderile provenite din coborirea preturilor la export. Din aceastá cauzá preturile cárbunilor destinati consumului intern erau adesea cu múlt mai inalte decit a celor destinati exportului. In Anglia, de pildá, pretul de consum intern era de 20 sh 10 d 20 per vagon, iar cél de export 14 sh 7 d 34, deci cu múlt mai inait. De asemenea, preturile interne in Polonia erau de 23 fr. elv.la toná, iar cele de export de cca 12 fr. elv/'2. De$i cuno§teau foarte bine acest procedeu de compensate a preturilor, societátile carbonifere di/n Románia aveau grijá ca atunci cind comparau preturile, sá-l aleagá pe cél destinat consumului intern. Dacá totusi acceptau ca bazá de calcul pretul de export, ele adáugau costul transportului pinä la gará si taxele vamale. Or, avind in vedere cá aceste taxe au fost adoptate la propunerea societátilor carbonifere autohtone de a$a manierä incít sä facá necompetitiv combustibilul de import, bineinfeles cá toate calculele dádeau ci?tig de cauzá cärbunelui autohton. vi Arh. Stat. Bucuresti, Fond Uniunea Industriilor Metalurgice si Miniere (In continuare — U.I.M.M.R.), Ds. nr. 4/1929, f. 141, 144.
