Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 11-12. (1981-1982)
II. Istorie
9 POLITICA DE ACHIZITII A CÄRBUNELUI 415 economice intentionau sä scadä cota rezervatä nevoilor cäilor ferate la 50% din productia intreprinderilor. Aceastä inten tie nu a intrunit insä acoi’dul marilor societäti care-§i vedeau amenintatä piata de desfacere. La 12 noiembrie 1921 Societatea Petro§ani considera cä „noi trebuie sä protestäm cu energie contra suspendärii rechizitionärii, cäci in cazul acesta nu am avea unde plasa cärbunii... Dacä C.F.R. nu va avea nevoie de 90% ale productiei, atunci va trebui sä reducem considerabfl productia, ceea ce va atrage dupä sine о urcare insetonatä a costului de revenire“24 25. Temerile Societätii Petrosani s-au dovedit insä premature. Dupä о scurtä perioadä, in care s-а admis „libertatea de vinzare a cärbunilor“, la sfirsitul anului 1922 s-а revenit la politica de rechizitionare. La 10 noiembrie 1922 Directiunea Generálé a C.F.R. a ordonat Inspeetoratului General al Minelor ditn Val0a Jiului ca sä ia „cele mai severe mäsuri pentru a expedia cota de 3.500 tone cärbuni pentru C.F.R. in fiecare zi. Aceastä dispozifie este urmäritä §i de Marele Stat Major al Armatei23. Cu toatä severitatea lor, aceste dispozitii au fost din nou eludate: societätile miniere au raportat livrarea а 1.427.517 t, dar din aceastä cantitate doar 1.171.341 t au ajuns in folosinta Administrati ei C.F.R. in anul 1923. La sistemul de rechizitie al cärbunilor nu s-а renuntat decit in anul 1925. De acum s-а permis societätilor carbonifefre ca atunci cind productia zilnicä intrecea cota fixatä pentru C.F.R., surplusul sä poatä fi vindut cätre particulari. S-а admis ca Societatea Petrosani sä aibä dreptul de a furniza particularilor о cantitate zilnicä de 300 de tone, iar Societatea Lupeni de 150 tone26. De altfei, in anul 1925 au apärut pentru prima datä greutäti in comercializarea cärbunilor extráéi. Desi aceastä crizä a fost trecätoare, ea a marcat inceputul lupteii de concurentä pe piata combustibilului intre industria carboniferä, pe de о parte, §i cea petroliferä, pe de altä parte. Astfel, Societatea Petrosani a adresat in 1925 un memoriu cätre Ministerul de Industrie §i Comert in care pretindea, nici mai mult, nici mai putín, decit ca „utilizarea numaá a päcurei ca singur combustibil, precum si utilizarea bteiului brut la locomotive sä fie imediat §i complet interzise“. Ba mai mult, cerea „inlocuireä la trenurile de marfä a päcurei ce se intrebuinteazä astäzi pentru activarea arderei lignitilor prin cärbune de Valea Jiului. .. “27. ★ Criza de consumatie din vara anului 1925 a declan?at totodatä si lupta de concurentä din sinui industriei carbonifere. Metoda utilizatä cel 24 Arh. Stat. Deva, S. Petrosani, Confidenfiale, Ds. nr. 1/1921, f. 19. 25 /Irh. cit., Insp. Gen. Mine, fase. nr. 8181922. 26 Arh. dt., S. Petrosani, Secretariat, Ds. nr. 3/1925, f. 11. 27 Arh. cit., Dare de seamä a Consiliului de administrare a Soc. Petrosani pe anul 1925.
