Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 11-12. (1981-1982)
II. Istorie
3 ORGANIZAREA DISTRICTULUI NASAUDEAN 199 näsäudean, ci, deopotrivä, $i districtul militar gräniceresc, cu alte cuvinte, organiza^ia administrativä, institu^iile sociale $i juridice, proprietätile comunitare ?i afectate pinä ?i putinele drepturi ce le aveau. In zelul lor reprezentanfii Vienei aplicau neintirziat ordinele $i intreprindeau mäsuri de consolidare a regimului, cum se aratä in aceea§i lucrare citatä, la nevoie fiind schimbafi des: „íntiiul guvernator al Transilvaniei dupä revolu^ie a fost generálul Ludwig Wohlgemuth; in, '1851 a urmat printul Karl von Schwarzenberg. Guvernatorii actionau conform instructiunilor secrete primite de la Viena. Una dintre primele mäsuri a fost reorganizarea administrativä: in locul comitatelor, desfiintate ca niijte cuiburi de rebeli, s-au organizat 6 districte militare, cu sediul la Sibiu, Alba Iulia, Cluj, Odorhei, Reteag $i Fägära$. In fruntea districtelor era cite un comandant militar, asistat de un consilier civil. Limba oficialä a principatului Transilvaniei a devenit limba germanä“6. In aceastä situate nu mai surprinde faptul cä finutul näsäudean fusese dislocat §i integrat districtului Reteag, ca si acéla de a fi fost ales Reteagul re$edinta acestuia, la distantä considerabilä de Näsäud, drept centru administrativ, cunoscutä fiind lipsa oricärui element muncitoresc sau gräniceresc in acea localitate. Tocmai in anul desfiintärii regimentului §i districtului gräniceresc, 1851, statuind asupra mäsurilor dar $i främintärilor din Imperiul austriac sprijinit de armatä $i de un puternic aparat birocratic, F. Engels demasca acest aparat de oprimare a maselor $i popoarelor arätind cä: „Funcfionarii civili $i ofiterii din serviciul Austriei reprezintä un soi deosebit de oameni; pärintii lor au fost in slujba impäratului, iar fiii lor vor face acelasi lucru; ei nu apartin nici uneia dintre numeroasele nationality reunite sub aripile vulturului cu douä capete; ei au fost $i sint mereu mutati dintr-un capät in celälalt al imperiului; din Polonia ín Italia, din Germania in Transilvania; maghiarul sau polonezul, germanul sau románul, italianul sau croatul, pe scurt oricine nu poartä amprenta autoritätii cezaro-cräie$ti $i reprezintä un caracter national aparate, este deopotrivä dispretuit de ei“7. Atestä constatärile de mai sus $i urmätorul deceniu (1851—1861) de viatä politicä $i socialä din imperiu, pinä la präbu$irea lui definitivä. In timpul absolutismului postrevolutionar teritoriul districtului gräniceresc de odinioarä a avut cea mai indecisä situatie din punct de vedere administrativ. La un an numai de la integrarea la Reteag, n-a scäpat de ce i-a fost mai teamä ?i se pusese prin toate puterile la aceastä subordonare, a fost alipit la districtul Bistrifei. Secularele rivalitäfi ?i neinfelegeri, iscate din vecinätatea proprietätilor funciare cu comunele säse$ti, se intefesc in noile condifÜ ?i romänii nu mai aveau posibilitatea nici mäcar de a apela la autoritär din afarä care sä arbitreze in problemele litigioase; totul rezolvindu-se acum in cadrul unitäfii administrative dupä voia organelor acesteia. Se adäugau la acestea $i lupta 6 Ibidem, p. 400—401. 7 F. Engels, Revolutia si contrarevolufia in Germania, in K. Marx — F. Engels, Opere, vol. 8, Bueuresti, E. Politicä, 1960, p. 31.
