Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 11-12. (1981-1982)
II. Istorie
198 TEODOR TANCO 2 In ce prive$te rolul districtelor, originile ?i pozitia lor ca unitäti administrativ-teritoriale ?i instituti de stat, in epoca feudalä, sint concludente rindurile istoricului clujean care conchide: „Districtele romäne?ti din Transilvania erau vechi organiza^ii teritoriale, pe fondul vechilor ob?ti sau uniuni de ob?ti unele, care se bucurau de oarecare autonomie internä — recunoscutä de oficialitate. Aceastä autonomie era mai largä in unele cazuri — cele 8 districte privilegiate bänäfene, districtul Rodnei ?i mai ales al Maramure?ului — $i mai limitatä in cazul altora“2 3. Fire?te, in condi tide in care districtul Crainimätului mai putin compact ?i avind in raza lui localitäti cu populate säseascä, nu este printre cele care avuseserä о autonomie §i organizare mai pronunfatä. ín schimb, influenta si exemplul celui rodnean era un factor continuu de stimulare a acestuia ?i a celorlalte ínvecinate; fiind totodatá Hantul elementului románesc a teritoriilor din Mure? pinä in Mar amuré?. Pentru introducerea cititorului in istoria localä cu privire la institute de stat ?i de drept, s-а impus aceastä precizare; ca о completare4 la unele studii istorico-juridice citate sau nu in acest context. A doua remarcá se desprinde din realitäfile Transilvaniei postrevolutionare §i in genere ale Imperiului habsburgic, ele constituind premised social-politice ale formärii Districtului romänesc autonom näsäudean din perioada 1861—1876. Infiinfarea districtului administrativ este strins legatä' de instituta gränicereascä, altfel ar fi fost imposibil de smuls acest drept din ghearele pajurei bicefale, §i totodatä in directä legäturä cu stratagema Vienei in politica internä a statului multinational. Se ?tie cä la presiunea maselor in primävara anului 1848 s-au luat citeva mäsuri de liberalizare §i s-au fäcut ?i mai multe promisiuni, dar din anul urmätor íncepínd, acestea au fost abandonate treptat, iar régimül absolutist, numit ?i al lui „Bach“, s-а instaurat apoi §i pe neobservate s-а intärit devenind puternic, spulberind pinä ?i institutiile ?i organizafiile romänilor din perioada prerevolufionarä. „De fapt, infringerea revolu^iei din 1848 — se aratä in tratatul de istoria patriei —, a insemnat pentru Transilvania reintroducerea brutalä a absolutismului. Impäratul a revocat concesiile fäcute de teama maselor in timpul revolufiei, iar guvernul säu a reintrodus cenzúra, a intärit aparatul de constringere, a märit numärul unitäfilor politienesti §i ale jandarmeriei. Régimül absolutist cäuta sä aresteze pe toti cei care au participat la revolufie ?i pe cei suspecti cä ar putea sä se revolte. (. . .) Teroarea lovea in primul rind pe fo?tii rebeli, de toate nationalitätile, dar ea s-а extins ?i asupra multor romäni §i slavi care luptaserä sub steagul impärätesc. Regimentele gränicere$ti din Transilvania au fost incorporate in regimen tele obi$nuite, pentru a zädärnici orice acfiune de sine stätätoare“5. Nu era prin aceastä din urmä mäsurä lovit in soartä doar regimentül 2 Vezi Valeriu Sotropa, Districtul gräniceresc näsäudean, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1975, p. 213. 4 Stefan Pascu, op. cit., p. 216—217. • 5 Ist. Rom., vol. IV, Bucuresti, Éd. Acad. R.P.R., 1964, p. 398—399.
