Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 11-12. (1981-1982)
II. Istorie
27 LUPTA ROMÄNILOR pentru drepturi egale 191 curor — David Almában ?i alti functionari inferiori. loan Oros-Rusu este ales subpretor (la Iemut)89. In 24 aprilie continuá lucrärile prin autentificarea protocolului §i depunerea jurámíntului noilor functionari. О nouä controversä se iscä acum pe terna Uniunii ridicatä de deputatul Gál János. Profesorul Bläjan ín expozéul säu protesteazä impotriva uniunii, dar fiind intrerupt, impreunä cu ceilalti romäni päräse§te adunarea, in mod ostentativ. Adunarea din 7 octombrie 1861 repune printre alte Probleme la ordinea zilei din nou limba romänä §i statutul ei in comitat. Prin scurgerea timpului, via activitate románeascá in tot decursui verii a impus luarea unor mäsuri mai conciliante in acest sens, astfei incit, prin glasul aceluia§i Gál János se recunoa§te egalitatea ei, enunfindu-se in concluzie hotärirea „... cä toate cele trdi limbi usuale in comitat (romána, säseasca $i maghiara) sint una ca $i alta oficiale $i egal indreptätite...“. Rodnica activitate a lui loan Oros-Rusu este redatä §i de protocolul $edinfei din 22—24 aprilie cind, fiind ales ca subnotar provizoriu ad-hoc al $edinfei, renunfá la aceastá incredintare spre a putea participa activ la discufii90. Acéláéi document inregistreazá, de§i sumar, constatarea fácutá publicá, in plen, cá románii sint absolut insuficient reprezentafi in comitetul reprezentatív si cá lijsta lor) trebuié sä ajungá a fi egalá cu aceea a ungurilor91. Sub acest aspect, in pofida orientárilor date de hotáririle luate ín comitatui Cojocna in privinfa temperizárii recunoa?terii ca egale a limbii románé, lupta románilor din comitatui Tirnava n-a fost dúsa in zadar. О infimä, dar cu valoare simbolicä, victorie s-a repurtat aici punind, dupä secole indelungi de näzuinfi, limba romänä pe picior de egalitate cu limbile maghiarä i?i germanä. In comitatui Däbica reorganizarea s-а tergiversat pinä la 18 septembrie, tocmai din motiv cä romänii n-au acceptat alegeri generale in spiritul feudal de dinainte de 1848, cum intenfiona comitele suprem baronul Bánffy Dániel. Poate tocmai din aceastä cauzä §i adunarea, de reorganizare a fost convocatä la Gherla färä ca románii din comitat, in numär de 93.706" sä fi fost invitati sä participe97*. In pofida acestei noi Ibidem, p. 535. Arh. St. Mure? fond, Comit. Tirnava, 1861 (Statui de organizare al comitatului). In realitate nu inregistreazá decit pe cei menbonab, plus loan Pinciu, judecätor scaunal, Vasile Bian, pretor, $i Moldovan Nicolae, asesor scäunal, total ?apte. 9,1 Arh. St. Mure?, fond Comitatui Tirnava, Procesul verbal din 22 aprilie 1861 pct. 2. (nenumerotat). 91 Ibidem, pct. 3. „Orosz János atyánkfia igen kevésnek találván az állandó bizottmányban meg választott román atyafiak számát indítványt tészen hogy a bizottmányi tagok száma magyar ajkuakéval egyenlő számra emeltessék“ (Compatriotul loan Oros gásind insuficient numárul románilor din comisia permanentá propune sporirea lor in numär egal cu a celor de natiune maghiarä). 92 Pácában V. T., op. cit., vol. II, p. 535. 93 S. Retegan, loc. cit., p. 173 (note). Potrivit impártirii Transilvaniei proiectatá de Comisia sáseascá, Comitetul figura numai cu 56.200 (suflete? sau contribuabili?) din care insä romäni era 64%, unguri 22% si аЦН 14%. Nu cunoa$tem nici aici cauza unor atare diferen(e intre cifre. (Ürmössy, loc. cit., vol. II, p. 22). 94 Pácában, Teodor, op. cit, vol. II, p. 549.
