Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 10. (1980)
II. Istorie
370 MARIN $ARA, LEON MIRCEA 10 din Viena $i intervenia politicienilor románi, dupä opt zile, Holbach a fost pedepsit doar tu „mustrare“. Frica pierderii räzboiului era in gindul $i pe buzele tuturor. Chiar comandantul bateriei, cäpitanul Sáry, originär din Cluj, a discutat cu mine mai multe seri despre soarta räzboiului, din care intelegeam teama lui fata de viitorul pe care il visau ei. In ultima searä la despärpre mi-а spus: „daca totu$i s-ar intimpia cumva ca „Ardealul sä cadä sub stäpinirea voasträ a románilor, cind vei veni la Cluj, conducind cete románesti sä $tii cä vei fi primul pe care il voi impu$ca.“ In anul 1920 i-am vizitat familia la Cluj, care era inspäimintatä de evenimente, frica lor sporind $i din cauza presei reacponare, care mai spera in revenirea trecutelor vremi, cerind organizarea apärärii, documentind cä „Salonicul este inima iar Triestul plämanul Europei. Visuri de$arte ... Imi amintesc cum in 1914, cind a inceput prima mare conflagrate a secolului nostru, autoritätile austro-ungare ne spuneau pline de incredere cä räzboiul se va termina inainte de cäderea frunzelor, dar sfir$itul lui a venit abia acum, dupä ce au cäzut frunzele, $i a patra oarä. Ne-am retras peste Asiago, Roveretto, pásul Brenner, Caldonazo, Feltre, Vittorio, calea peste Slovenia fiind inchisä, ne-am intors la Trento, Bozen, Passau, Lienz, etc. La Bozen $i Lienz am dat peste о imensä lume sälbätäcitä, infrico$atä, care jefuia magaziile militare, gräbindu-se sä se aprovizioneze cu ce apucau. Personal conducind о patrulä am cäutat sä linistesc spiritele, impiedicind muhe abuzuri §i crime. Am continuat apói drumul cu trenul pinä la Viena unde ne-au intimpinat studendi románi, croap si cehi, fiecare distribuind drapelul ;arii sale. $i noi romanii am inlocuit nasturele capelei cu tricolorul románesc. Ai nostri ne-au ínvitat la о cazarmä aranjatä de politicienii románi ca sä putem poposi si sä ne putem organiza in grupe mai mari. Primind instrucpunile necesare am gräbit spre casä. In gara Cucerdea (Räzboieni) am avut un conflict cu un grup de räufäcätori, nationalist, care au ucis miseleste pe un biet román, in fata casei de bilete. Asemenea acte necontrolate, sävirsite de grupuri organizate au produs muhe nenorociri, au produs certuri si urä intre nationalitäti. Sosind acasä, in Dumbrava, am gäsit lumea satelor din intreaga zonä in mare fierbere. Autoritätile unguresti, väzind cä pierd teren tot mai muh, prin numeroase manifeste promiteau cum se zice in limba poporului nostru — marea si sarea —, dar nu mai avea eine sä-i creadä. Exploatarea si inseläciunile trecutului au fost argumente solide, de care populatia románeascä a tinut seama. Nu s-а läsat ademenitä nici de manifestul semnat de ministrul Buza Barna, prin care se promitea reforma agrarä si alte libertäti. Autoritätile au ajuns pinä acolo incit pe cärple postale militare si banenote care purtau textul in 10 limbi, romána fiind ultima, acum imprimau textul in limba romänä pe primul loc, dupä cel unguresc, dar era prea tirziu. Pe plan local autoritätile administrative fäceau eforturi sä-si intäreascä dominatia prin infiintarea de gärzi populare plätite de stat, in satele románesti cäutind sä se foloseasca de fostii slujbasi si de alti indivizi ademeniti de promisiuni mincinoase. О astfei de gardä s-а format si in comuna Ripa de Sus, cuprinzind in ea si pe jandarmii unguri cu ajutoarele lor. Acesti jandarmi au impuscat un fecior intors de pe front pe motiv cä nu a vrut sä predea arma cu care venise. Acest incident a fäcut sä izbucneascä о mi scare de revoltä in cele douä comune Ripa de Sus si Ripa de ]os, populatia alungind jandarmii si administratia, distrugind birourile si chiar о parte a edificiilor publice. Zi cu zi sporea numärul celor care se intorceau de pe front, cei mai multi inarmati, printre ei si cei din lagärele de la Sopron s’. Gyoma, ca: Popovici Mili, Gliga Nicolae, Botianu Augustin, Bondrescu Grigore, Micläus loan. Propaganda dusmanä urmärind intimidarea populatiei, scotea diferite zvonuri, trimitea in satele románesti oameni bine instruiti care urmäreau sä produeä panicä. Astfel numeroase femei din comuna Porcesti (Välenii de Mures) cutreerau satele romanesti cerind de tors sau cäutind linä, etc., dar pe de ahä parte speriau lumea cu zvonurile lor mincinoase, cä trupele románé nu mai pot veni fiind zdrobite, iar armata dezarmatä, cä armata ungureascä e tare si se va intoarce, ba cä vor veni asupra románilor seeuii, ca in 1848, amenintind cä cine va merge la Alba Iulia nu se va mai intoarce, etc. Nationalistii unguri cu diferite ocazii arätau cä romänii nu vor fi in stare sä mentinä ordinea, dar s-au inselat amarnic. Au fost multe cazuri cind comune locuite in majoritate de unguri au cerut ocrotirea gärzilor noastre románesti. Cind am sosit in comuna mea primarul toemai aducea de la preturä báni si 20 de arme pentru garda solgäbiräului. Fäcind uz de autoritatea mea, am dispus ca toate armele sä fie duse la scoalä, convocind in aceeasi zi о adunare generalä, care a ales un comitet sub presedintia preotului, si garda nationalä, al cärei comandant am fost ales. Din gardä fäceau parte toti militarii valizi venti de pe front.
