Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 10. (1980)
II. Istorie
9 PARTICIPANTI LA MARELE ACT AL UNIRII 369 fata lui au fost därimate. In a patra zi a sosit ordinul ca, pina la apusul soarelui, top locuitorii comunei sä fie evacuari spre Monor. Numai cu шаге greu am obpnut prelungirea termenului cu 12 ore, timp necesar pregätirii. Bärbapi vrednici erau pe front, acasä fiind doar bätrinii, femeile 51 copiii. Unii au plecat in cäutarea turmelor care se aflau in päpani depärtate, alfii au muncit toatä noaptea säpind groape in care cäutau sä-p ascundä cite ceva din ceea ce nu puteau duce, pregätindu-p apói carul cu putinul pe care-1 putea cuprinde, in zäpäceala lor ne mai 5tűnd ce sä incarce. Am väzut bätrini care se rugau sä-i impu$te, dar sä nu-i scoatä din satui lor. Nu pot uita convoiul bejeniei purtinj pe virful carelor bätrinii neputinciop p droaia copiilor mici blästämul femeilor, jalea p plinsul tuturora. I-am insotit pinä in Monor, incurajindu-i, dar a doua zi m-am intors la Dumbrava, pustie, plinä doar de mugetul unor vite rätäcite, vinate de soldati p de urletul dinilor rämap färä stapin. Apoi am coborit in comuna Moräreni, la mätuta mea Lucretia Doroftei, unde erau adunate mai multe familii romänetti izgonite din Corbu. Se ?tia cä armata romänä cobora pe Valea Gurghiului, iar pe Mure; a ajuns pinä la Rästolita. Imi amintesc cu pläcere de intilnirea avutä, in casa preotului Ciril Dumbravä, cu prietenul meu Emil Rebreanu, eroul din binecunoscutul roman Pädurea spinzuratilor, care trebuia sä se prezinte la unitatea sa. Ne-am retras peste girlä in insula Murepdui, apeptind sosirea armatei románé, dar dupä douä zile afläm cu amäräciune cä armata romänä se retrage. Ne-am despärtit indureraiti, plecind „la datorie“. Dupä vreo trei luni la unitatea mea s-а publicat, prin ordin de zi, executarea lui Emil, fiind acuzat de trädare p dezertare. Ce trädare? Numai noi ii cunoapem adeväratele lui simtäminte, sufletul lui de mare patriot p luptätor pentru unitatea p libertatea tuturor romänilor. Autoritätile austro-ungare au inceput in aceastä perioadä о intensä propagandä naponalistä, sporind persecutia impotriva populapei románepi. Imi sint vii in memorie actele comise la marginea pädurii Koniuki, unde au fost spínzurap doi civili p impupap tase soldati románi ardeleni, sentinta de moarte publidnd-o, in ungurepe 5! románette, locotenentul Lebovici Mor, care dupä räzboi, a fost comerdant de lemne in Toplita. Tot cu aceastä ocazie autoritätile au distribuit tuturor soldatilor flutura^i cu poezia „Vin hoardele de mämäligari“, agitind prin aceasta spiritele, sporind propaganda p persecutiile contra romänilor. Cu toate acestea, majoritata populatiei románepi p ungurepi nu s-а läsat tiritä in mocirla jovinismului, convietuind p respectindu-p sentimentele, acelap lucru 1-am observat p in rindul soldatilor. In primele zile ale lunii ianuarie 1918 am trecut la Hotin, unde am pnut P douä cuvintäri, referitoare la istoria neamului nostru, la apropiata implinire a visului milenar de а fi uniti intr-o singurä tarä. Voiam sä tree mai departe cu bätrinii moldoveni, care venise la adunare, dar am fost print!. Numai finlandezii $i polonii trägeau spre casä, organizati p disciplinati. M-am íntors la unitatea mea de artilerie seäpind de moarte printr-o adeväratä minune. In a doua jumätate a lunii ianuarie 1918, am ajuns pe frontul italian, bateria noasträ avind pozitie in Dolomiti la Bosco di Galio, lingä Asiago. Spre primävarä aviapa italianä a lansat manifeste romänetti semnate de Vasile Lucaciu p Simion Mändrescu, vestind apropierea invierii romänetti, indemnindu-ne la aepune. Ca о ripostä, cäpeteniile armatei austro-ungare, au inceput sä se agite, plätind chiar premii soldaplor care adunau mai multe manifeste, ameninpnd cu aspre pedepse pe aceia care indräzneau sä le citeascä sau sä la repnä. Profitind de citeva zile libere, in luna mai 1918, am fost la Näsaud, trecind cu aceastä ocazie ti prin Dumbrava, unde alituri de alti fruntap ai comunei, am contribuit la tre/irea ti pregätirea conttiintelor pentru marele moment al istoriei poporului nostru. La mijlocul lui iunie 1918, pe frontul italian, am intreprins marea ofensivä in care am fost zdrobip cu desävirtire, pierzind 80% din efectiv ti toate tunurile. In aceste lupte am fost ränit ti cu, inhalind р о dozä mare de gaze. Rämäptele bateriei au fost retrase in cätunul Miola, unde am primit ca „intärire“ oameni bätrini neinstruiti, majoritatea románi. Dupä atipa ani era prima datä cä aveam sälat intr-un sat locuit p nepustiit. Datoritä situatiei de pe front, in cadrul armatei austro-ungare crepea agitatia, unii ofiteri depätindu-ti cu mult atribuitiile, avind atitudinea dutmänoasä fatä de noi. Rétin о intimplare petrecutä in luna august 1918, cind bätrinii soldap intorp de la instruepe, povesteau foarte intristati comportarea neomeneascä a locotenentul ui Holbach, fiul marelui comerciant Holbach din Tirgu Muret, care ameninta in toate felurile spunind printre altele: „noi ungurii vom merge acasä ca sä apäräm patria, iar voi románii veti räminea printre stineäriile astea . . La protestul nostru telegrafic, prin care ceream intervenpa Cäminului studentesc „Petru Maior“ 24 — Marisia — X
