Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 10. (1980)
II. Istorie
368 MARIN $ARA, LEON MIRCEA 8 A luat apói cuvintul, Intr-o täcere solemnS, Vasile Goldi$ care, dupS un scurt cuvínt íntroductiv, a dat citire hotSririlor aduse 51 a rugat ca „Marea Adunare' sS binevoiascS a !e primi $i апшца ca ale sale. Punctui intii: „Adunarea Nationals a tuturor romanilor din Transilvania, Banat $i fara UngureascS, adunati prin reprezentantii lor indreptatip, la Alba-Iulia, In ziua de 1 decembrie 1918, decreteazS: Unirea acelor románi $i a tuturor teritoriilor locuite de dinjü, cu Romania. Adunarea nationals proclamS ín deosebi dreptul inalienabil al Natiunii Románie la intreg Bánátul cuprins íntre Műre?, Tisa $i DunSre“. Cínd a terminat de citit acest punct a fost un singur glas de aprobare pornit din о mié 5Í mai bine de piepturi. Táti ne-am cutremurat de mSretia acestui eveniment care a pecetluit pe veacuri noua soartS a neamului romanesc. $i astSzi mi se incalze$te sufletul cínd mS gindesc la acél moment, ín care entuziasmul a ajuns la culme. Bucuria fi fericirea erau a$a de mari íncit aveam senzatia unei dureri in inimä. Celelalte puncte au fost primite cu acelaji entuziasm, aplauze continue 5! aclamatii-Adunarea de pe Címpul lui Mihai Viteazul a primit, de asemenea cu maré entuziasm ji cu urale nesfir$ite, ceea ce delegatii au aprobat ín salS. Toti eram beti de fericire! In 7Ílele care au urmat о delegatia a Marelui Sfat National, compusS din episcopii Miron Cristea fi Iuliu Hosu, Alexandru Vaida Voievod, Vasile Goldi? fi Caius Brediceanu s-au prezentat la Bucure§ti pentru a préda actui de unire al Ardealului cu patria mama. Zilele trSite in acest rSstimp de о lunS $i jumatate au fost cele mai fericite din via;a mea, $i le simt 51 acum, ín suflet, ca un izvor divin din care beau inaintea sSvír?irii faptelor me!e mai insemnate pentru binele ob$tesc si prosperarea patriei mele dragi. SSrbStorirea zilei de 1 decembrie 1918 mi-а arStat mié ca $i sutelor de mii de intelectuali fi tárani rontani din Ardeal, con$tienti de ceea ce s-а s5vír$it atunci, pínS la ce culme se poate ridica in suflet dragostea de neam $i de tara. Daca ai ajuns mScar odatS cu sufletul la aceastS culme, sufletul ifi primejte otelirea moralS care о viatä íntreagS nu-1 mai lasS sS se intineze cu fapte care ar putea jigni neamul 5Í patria. Fapta maré a dragostei fatS de neam $i patrie stS ca о strajS ce nu te lasS sa calci, ci din contra, te índeamnS la alte fapte demne de ele. $i eu am fost la Alba-Iulia 1 decembrie 1918 Petra A. Botianu NSscut la 6 iulie 1894 ín comuna Dumbrava, jud. Mure;, Petru Botianu a jucat un rol important, ca om de culturS fi gospodar ín satele de pe Valea Mure$ului superior. A detinut functii administrative ca notar comunal in VStava (Rípa de Sus), primpretor la Toplita. A contribuit la emanciparea tSranului roman, fiind unul dintre initiatorii $i conducStorii de plasS al „Astrei“ din Toplita. In cadrul „Astrei“ reghinene, a condus cercurile culturale din comunele Dumbrava, Rípa de Sus, Rípa de Jos etc., contribuind la educarea $i luminarea poporului. A publicat cíteva lucrari printre care amintim „CSutínd dreptate“ ín 1927 fi ín „Tribuna Ardealului' din Cluj, articolele „Satui in care m-am nSscut“ ;i studiul sociologic „Incotro mergem?' ín 1944. A murit in 2 noiembrie, 1975, fiind ínmormíntat la Cluj-Napoca. * * «■ Ji eu am fost la Alba-Iulia 1 decembrie 1918 Petru A. Botianu Venind rSzboiul din 1914, am fost dús ?i eu, ímpreunS cu cei multi, ca sS privesc rinjetul mortii ín lupte fSrS ideal, trei ani pe frontul rusesc $i ultimul pe cél italian. In anul 1916 primind un concediu de 14 zile am venit acasS. Comuna era plinS cu izgoniti din comuna Bilbor $i cu soldati care lucrau de zor la sSparea $i aranjarea tranjeelor de pe maiul drept al Mure$ului, in care ungurii se pregSteau sS opreasca ínaintarea armatei románé. Aceste tran$ee trednd peste comuna Dumbrava, turnul bisericii precum si casele din
