Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 10. (1980)
II. Istorie
3 PARTICIPANTI LA MARELE ACT AL UNIRII 363 de personalitäp care s-au impus $i au activat in aceasta zonä, ci$tigindu-$i un binemeritat prestigiu. Emílián Antal, nume cunoscut pe Valea Superioarä a Mure$ului, pentru activitatea depusä spre binele ob$tei, pentru propä$irea 51 luminarea ei, Petru A. Bopanu, militant al mi^cärii pentru emanciparea §i drepturile poporului román, a detinut functia de notar in comuna Vätava (fostä Ripa de Sus) $i prim pretor in Toplita, dr. loan Popescu, primär al orajului Reghin pina la odiosul Dictat de la Viena, om cu vederi inaintate la vremea lui, realist $i propagator al culturii, loan Banciu, muncitor cu vederi socialiste, apärätor al drepturilor $i libertätilor clasei muncitoare, invätätorul Dumitru Sava din Deleni, Onoriu Sava, preot in comuna Lunca, $i alpi. Mentionäm cä, in majoritate materialele sint inedite, putine citate s-au folosit de cätre studenti sau profesori in elaborarea unor lucräri de diploma, perfectionare, sau comunicäri $tiintifice etc. * • • / Zilele fierbinfi din noicmbrie—decembrie 1918 Emílián Antal (Delegat al studentilor románi la Marea Adunare Nationals de la Alba-Iulia, Emílián Antal, a avut $i misiunea de a veni impreunä cu alp tineri, pe Valea Mure$ului Superior, pentru pregätirea $i mobilizarea populatiei románéit! ía actiuni organizatorice de ínfiintarea Consiliilor ?i Gärzilor nationale din zona Reghinului. Memoriile le-am primit in anul 1968, la Toplita, unde $i-a petrecut о mare parte din viatä.) „Evenimentele din noiembrie — decembrie 1918, care au culminat cu Marea Adunare de la Alba-Iulia, din 1 decembrie 1918, au trecut ca un fulger, ca о mare bucurie prin viata neamului nostru, ele fiind actul care ne-а izbävit pe női, románii ardeleni, de о robie milenarä, fiind, ín acelasi timp, actul de desävirjire a statului román, independent $i unitar. Aceste evenimente írni prilejuiesc ?i mié acum dupä atítia ani, dupä о jumätate de veac, amintiri vii, de neuitat, legate direct de participarea mea la eie cu toatä bucuria $i simtirea mea de bun roman. Tocmai aceste amintiri mä fac ca sä mä aplec asupra hirtiei $i sä scriu ceea ce a fost atunci aici, in Ardeal; sä scriu despre acele evenimente epocale din viata poporului nostru Ceea ce voi scrie in continuare, repet, constituie un lant de amintiri personale, demnc de a fi evocate, tocmai pentru cä sint legate de cele mai frumoase $i mai entuziaste zile träite de generatia noasträ de atunci, sint cEpe de adeväratä särbätoare sufleteascä.— s * * In toamna anului 1918 mä aflam ca student in al doilea an la Universitatea din Budapesta. La constituirea Societätii studente$ti „Petru Maior* am primit votul majoritätii de a fi prejedintele ei. Functionarea societätii in douä odäite ale casei Fundatiei Gojdu, in acel timp, era un act de curaj, pe care il aveam färä sä ne däm seama, cäci eram tineri, gata sä infruntäm orice primejdie ca ?i colegii nostri, care se gäseau pe front. $i dacä nu urmäream cu pasiune de politicieni mersul räzboiului, totu?i nu era nici о infringere а puterilor centrale care sä nu ne aducä täinuite bucurii. Ca tineri, cu sufletul treaz la tot ce putea privi viitorul neamului romanesc, urmäream evenimentele $i stirile de pe front fortindu-ne sä citim tot ce se ascunde printre stirile comunicate oficial. Cu astfei de preocupäri se intelege cä toate intilnirile säptäminale de la societatea „Petru Maior*, oricit ne fortam sä le pästräm caracterul cultural, se transformau in dezbateri politice nationale.
