Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 10. (1980)
II. Istorie
364 MARIN $ARA, LEON MIRCEA 4 Präbuprea puterilor centrale ne-а aflat dispuli sä ne bucuräm de infringerea lor, deoarece sim;eam cä se apropie ceasul implinirii visului intregirii neamului romanesc. Dupä deschlderea sesiunii parlamentului maghiar, női, studenpi romani din Budapesta, zile de-а rindul am umplut galeriile sälii in apeptarea citirii Declarapei de autodeterminare de cätre deputatul Alexandru Vaida-Voivod, fixatä pentru ziua de 18 octombrie 1918. Cu toate acestea Vaida-Voivod n-a ajuns la cuvint decit a patra zi. In acest timp am asistat, in cadrul $edin$elor, la о serie de atacuri ale opozipei la adresa primului ministru Tisza István, care era invinut de pierderea razboiului p dezastrul Ungariei, cerindu-i-se sä-p dea demisia. In a patra zi a dezbaterilor Vaida-Voivod a dat citire Declarapei de autodeterminare intocmitä in numele intregului popor roman din Ardeal, Banat, Crijana p Maramurej. S-a pornit un adevärat val de proteste, un vacarm asurzitor. Deputatul roman era susbinut numai de deputatii naponalitäplor (slovaci, sirbi, croap). Cu tot protestul deputaplor, Vaida-Voievod, cu calmul ce-1 caracteriza, a citit intreaga declarare. Nouä ne crepea inima de bucurie de cele ce auzeam din declarable p aplaudam dupä fiecare propozipe ce reupa s-о citeascä. A fost о zi mare pentru noi! Acum eram convinp cä odatä cu präbu$irea Imperiului austroungar, Ardealul se va uni cu Románia! Din aceastä convingere s-а näscut ideea alcätuirii $i lansärii unui apel al tinerimii universitäre, ca sä pregätim opinia publica romaneascä, in special bäränimea, pentru plebiscitul de autodeterminare $i de unire cu patria mamä-Romania. Pentru realizarea acestui gind am convocat о $edinbä a Societä;ii „Petru Maior* la care au luat parte top studenpi romani ce se aflau la Budapesta. In cuvintul pe care 1-am rostit cu acest prilej am spus: „Fraplor! Mä adresez vouä ca unor frap in ginduri p sentimente! Doresc ca, in aceste momente, sä fie in fiecare inimä de román treazä dragostea de neam p sä fim con$tienp de datoriile ce le avem acum, cind neamul nostru se aflä la о mare räspintie istoricä.“ Cumpänind bine situapa in care ne aflam, la sfatul dtorva prieteni, am hotärlt sä organizäm studenpmea. Nu era о idee nouä dar infäptuirea doream sä fie cit mai nouä. Ne-am hotärit sä redactäm un apel care trebuia sä cuprindä tot ce trebuia sä facem. In acest scop s-а ales un mic comitet de redactare format din Boscu Popovici, Sabin Manuilä, Ion Chinezu p eu, care dupä о säptäminä s-а prezentat cu apelul gata. Imi aduc minte cä el incepea a$a: „Cuvintul nostru vrem sä fie asemenea unui träznet care sä ardä tot ее о sclavie de о mie de ani a pus ca ruginä in formä de laptate p umilinbä pe sufletele noastre“. In continuare se mai aräta cä: Ceasul múlt dórit a sosit, e vorba sä pim sä-1 folosim. Bine cä soarta noasträ a ajuns sä fie hotäritä de sfatul intregii lumi civilizate care da drept de liberä dispunere fiecärei napuni peste tot ce este al säu. Tomp ca sä ne arätäm vrednici de acest drept sfint trebue sä о pirn aräta prin vorbe $i fapte lumii intregi. Ridicäm sus p^tare glasul adevärat al poporului nostru p al vremurilor cä vrem sä fim liberi. E о dorin;ä^ ре саге am mopenit-o de la mo$ii ;i strämopi nopri, de a ne uni intr-un singur neam, intr-o singurä patrie, о dorin^ä care räsunä puternic din toate milioanele de guri románesti care au fost asuprite. Ne-а fost deajuns о robie de о mie de ani. Nu pim care dintre popoare ar fi putut suporta, färä a pieri, acest jug in timpul cäruia am ajuns sä fim mai puternici decit asupritorii nopri. Ce-i trebuie lumii о dovadä mai mare ca aceasta cä sintern vrednici de cea mai vrednicä viajä, de dreptate $i libertate? Ne ridicäm cuvintul in numele sfint al dreptului de a voi sä träim dezvoltindu-ne liberi, declarfnd cä: 1. Intre noi p vechii nopri stäpinitori rupem orice formä de asuprire p ne consideräm de/robip, dobindind drept de liberä dispunere asupra sopii noastre de popor; 2. Cä prin aceasta vrem sä ne unim cu to;ii cei ce sintern de un neam p de о limbä; 3. Cä tobi sintern de un gind, iar cei care lucreazä in contra noasträ ne sint sträini p du$mani. Cei slabi de inger sä fugä, sä iasä dintre noi, cä cel ce nu-i in stare sä-p cipige libertatea, nici nu-i vrednic de ea. Tot blästämul generabiilor viitoare sä ni-1 punem pe suflet de nu vom lupta a$a cum cere interesül neamului nostru.“ TINERIMEA ROMÄNA Budapesta la 22 oct. 1918.
