Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 10. (1980)
II. Istorie
5 DIN ISTORIA §COLII MURE§ENE 275 lese din umilele incaperi a locuiníelor diecilor, iese din tinda bisericilor 51 se instaleazä ín localuri ín bunä parte női, care dep modeste ofera condip’i deosebite de cele de pina acum. Sälile sínt mai mari p spapoase, luminate p íncalzite, dotate cu mobilier $colar de stricta necesitate, apare matériáiul didactic, manualele $colare redactate cu simt pedagogic, dar mai ales apare dascälul pregätit, bine instruit $i cu cunopinje mulpimitoare ín toate domeniile. Cä nu toate $colile au reupt sä beneficieze de local propriu p cä nu toate au fost incadrate cu personal pregätit, e о chestiune care nu poate surprinde, cäci nu toate satele dispuneau de sumele necesare pentru construirea de női localuri de $coala, iar cele cíteva preparandii nu puteau satisface marea nevoie de dascäli pregätip pe care о reclama viapt satelor noastre ín setea lor de a se adäpa la izvorul culturii. De fapt dictonul dupä care se orientau conducatorii poporului román in aceastä vreme era: „sä cipigäm prin cultura ceea ce s-а pierdut pe teren politic“. $i, ín adevär, daca nu s-а reupt in 1848/49 pe cale revoluponara p politica, trebuia acum cipigat pe plan cultural. Accentui a fost pus deci pe deschiderea de $coli „poporale“ adicä sätepi p trebuie sä recunoapem cä s-а fäcut mult in acest domeniu. О contribute de seamä in aceastä märeajä operä p-a adus tinerimea intelectualä instruitä la mariié universitäp din sträinätate. Acepi oameni au avut marele merit cä au rämas ata^ap piränimii din rindurile cäreia s-au ridicat, au rämas ata$ap satului p tradipilor lui. Ei au fost stegarii p purtätorii näzuintelor p durerilor ;äränimii ardelene. A$a se explicä faptul cä poporul román din Transilvania trezepe interesül celor care pinä atunci nu il cunopeau, ba unii nici nu auziserä despre el. Pentru continua dezvoltare a polilor sätepi episcopia Blajului dä la 1858 о circularä din care desprindem: „Inaltul tron foarte ingrijorat fiind pentru pruned napéi noastre incä in anul 1824 cu inaltul decret nr. 2239 s-а milostivit a ríndui: 1. In locurile sub stäpinirea domnilor fiitoare unde nu ar fi incä ?coalä, din locul satului, loc de poalä sä se dea, iar unde nu ar fi, in cimitir sä se ridice, p de ar fi p acesta strimtorat, domnii sä binevoiascä din al lor sä dea. 2. Lemne la ridicarea polii din pädurile sätepi, p unde de acestea nu ar fi, din a domnului sä se dea care prin adunarea varmegyei sä se indemne, iar lucrurile obpepi la ridicare, de oameni sä se punä. 3. Pe seama daseälului, unde sínt locuri de obpe, de 10 cubi de semänäturä p 7 p jumätate care de fin sä se dea, p de la pärinpi pruncilor cite о jumätate ferderä de bucate sä se dea, iar unde loc nu este, cite о ferdärä de bucate sä se dea, iar lucrarea amintitä va fi a protopopului p a parochiilor, p de cärp polastice sä se ingrijeaseä. Aceste dispozipi au fost urmate apói de о altä circularä, care cautä sä о completeze pe sus-amintita, astfei: 1. Prin disegätori, domni p feple bisericepi, pruncii la poalä sä se indemne, iar jumätatea convenpei pärpi sub punctui 3 susinsemnat, se in?e lege numai pentru unip. 2. Unde unipi p neunipi sínt amestecap, se vor invoi sä meargä tot la о $coalä.
