Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 10. (1980)
II. Istorie
256 IО AN POP 12 noastre, färä mvoirea noasträ legalá, nimeni nu poate sä dea dispozipi“2 * 23. In sprijinul cauzei lor, petidionarii aratä cä angajarea personalului silvic proiectat, pe cheltuiala lor, este ímpotriva hotárírii preínalte din 15 ianuarie 1808 si a ordinului Consiliului de räzboi din 26 septembrie 1824. О astfel de másurá ar fi de asemenea in contradicpe cu Regulamentul silvic din anul 1839 ?i cu ínaltul rescript imperial din 30 iunie 1842. In consecin^a, semnatarii petipei declarä cä, ei nu pot sä recunoascä $i sä accepte о instructiune publica, care nu este ín concordanda cu privilegiile, prerogativele $i libertädile lor. „Inaltele autoritädi militare cezaro-regesti — se aratä ín petidie — totdeauna au volt ?i au promovat binele nostru, de aceea, deciaram in numele satelor cä női nu avem sä recunoastem inspectarea pädurilor noastre de cätre un personal plätit care nu este ales de női, íntrucít din fondul de susdinere trebuie sä se ajute mai bine $colile, pentru a avea о situadie ínfloritoare §i din el sä se sustinä fiii de gräniceri la universitädi, academii $i gimnazii sträine, dar nu sä plätim un personal silvic de care nici nu avem nevoie“26. ín continuare, petidionarii aratä cä ei, in numele satelor pe care le reprezintä, protesteazä ímpotriva angajärii unui astfel de personal $i refuzä sä contribuie la plata lui, mai ales cä Maiestatea Sa impäratul nu are nici о cuno$tintä despre о astfel de mäsurä, iar färä §tiinda sa $i fara íncuviindarea lor nu pót fi íngreunadi cu nici un fei de cheltuialä §i mai ales cu cheltuieli de prisos. In sprijinul cauzei lor, petidionarii mendioneazä faptul cä comunele au suferit mult in timpul revoludiei, multe familii rämínínd farä animale de tracdiune, iar 195 de oameni au fost impu$cadi. „Cu banii pentru plata personalului silvic prolectat — aratä semnatarii petidiei — am putea fi mult ajutoradi pentru ca satele noastre sä nu fie apäsate cu cheltuieli nefolositoare"27. ln eonsecindä, petidionarii cer inaltului guvern civil $i militar cä aceastä dispozidie sä fie anulatä. A§a dupä cum rezultä din cele arätate mai sus, asemenea petidii constituie documente predioase din care reiese starea de spirit a fostilor gräniceri ín perioada care a urmat dupä desfiindarea regimentului, precum $i situadia economicä grea din acél dinut. De.?i imprejurärile de atunci nu le-а permis fostilor gräniceri sä treacä la acdiuni violente pentru a-?i apára averile si drepturile lor, totu$i indräzneala §i hotärirea cu care-$i exprimä §i susdin doleandele ín numeroasele petidii ínaintate forurilor administrative §i politice, inclusiv guvernului $i Curdii de la Viena, au dat de gíndit cercurilor conducätoare habsburgice. In sprijinul doleandelor lor juste, fo§tii gräniceri näsäudeni aduc argumente temeinice prin care-$i dovedesc dreptul de proprietate asupra mundilor revendicadi, pädurilor, fondurilor bäne^ti, a clädirilor construite de ínaintasii lor ín timpul existendei granidei militare §i a terenurilor pe care se aflau acestea. Este de remarcat logica §i stilul atractiv ín care sínt scrise aceste petidii, precum ?i demnitatea si dragostea de libertate ce se degajä din ele. Se adevereste astfel caracterizarea pe care urmasii fostilor gräniceri au dat-o acestora. 2i Ibidem, f. 2. 26 Ibidem, f. 4. 27 Ibidem, f. 6
