Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 10. (1980)

II. Istorie

13 VH$CAREA PETITION ARA (1851—1861) 257 „Ace$ti gräniceri —, aratä un descendent al lor — populate romäneascä omo­­genä, curatä, sever crescutä si disciplinata militäre$te, au devenit un neam de oameni iubind mai presus de mate spiritul de independent personalä $i li­bertate naponalä, neläsindu-se intimidap, sau neindreptätiti, oameni con§tienp de drepturile lor strävechi $i datorintele lor, fäcindu-se oameni de ordine §i hotärip, pästrindu-si cu síín(enie limba, legea, obiceiurile $i portul. A$a erau vechii gräniceri“23. Främintärile $i lupta petitionara a fo$tilor gräniceri, precum $i situatia social-economicä din acél tinut in perioada care a urmat dupä desfiintarea gránitéi militare sínt oglindite $i ín paginile „Gazetei Transilvaniei“, ca §i a altor publicatii románes.ti. Astfel, ín nr. 99 din 12 decembrie 1853 al „Gazetei Transilvaniei“ se aratä cä, fo$tii gräniceri a$teaptä о dezlegare ín privinta fondurilor lor, luate de fisc. „Poporul nostru de aici — se relateazä ín aceeasi publicatie — ocupat mai vírtos cu lucrul címpului $i cu cresterea vitelor, nu prea are alte venite. Locurile tinutului sím sterile $i deci pro­­ductivitatea agricolä slabä. . . Apói, de cínd s-au oprit pädurile, poporul socoteste ca i s-а luat tótul . . ,“28 29. In continuare, se relevä importanta eco­­nomicä pe care о aveau muntii si pädurile pentru populatia din acél tinut, de unde rezultä strädania si lupta fostilor gräniceri pentru a-$i redobindi aceste proprietati. „Ce e drept, cä neajunsele dealuri, muntii cei mai de­­pärtati folosirä gränicerilor spre a-§í läzui ceva loc pentru fínate, ca sä aibä cu се-si ierna vreo cíteva oi si capre cu care sä-si índulceasca casa si familia; fiindcä mosiile de a familie s-au impärtit acum intre trei si patru familii“30, se relateazä in publicatia mentionatä. Articolul se incheie cu aprecierea conform cäreia: „Comunitätile au nu­­mai a saluta de bucurie, väzind acum in mijlocul lor orinduitä о comisiune din partea guberniului cezaro-regesc cu scop de a desclini odatä obiecteie erariale de cele comunale si aceasta e desigur о imprejurare care merita toatä atentiunea noasträ“31. Intr-adevär, in anul 1853 guvemul a instituit о comisie, cu sediul la Bistrita, care s-а deplasat in comunele de pe teri­­toriul fostului regiment näsäudean de granitä, pentru a proceda la separarea proprietätilor si bunurilor erariale de cele comunale. Aceastä comisie na s-а dovedit insä a fi „impartialä" cum se pretindea. Este suficient sä men­­tionäm faptul cä din comisie nu fäcea parte nici un reprezentant al fostelor comune gräniceresti, pentru a ne da seama cä ea nu putea fi ín nici un caz impartialä. Comisia delegatä de guvern a pus trei intrebäri spre dezlegare: 1) Ce drepturi au avut locuitorii din Valea Rodnei pina ín anul 1475, cínd aceasta vale s-а aläturat la districtul Bistritei si apói dupä aceea? 2) Avut-au ínaintea ínfiintarii asezämintului de granitä päminturi, pä­­duri, munti si päsuni comunale propri, bucuratu-s-au doarä si de alte drep­turi si privilegii? Care sínt acelea? 28 Vezi — Comemorari gramcere^ti in Näsäud, ín AS, nr. 23, Näsäud, 1938, p. 486. 23 „Gazeta Transilvaniei“, nr. 99 din 12 decembrie 1853, p. 1—-2. 30 Ibidem. 31 Ibidem. 17 — Marisia — X

Next

/
Oldalképek
Tartalom