Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 10. (1980)
II. Istorie
102 IOAN RANCA 12 In secolele XII—XIV zona defri$ata se extinde mult cuprinzind conul de dejec(ie al Belcinei $i unele arii din zona a$ezärilor Läzarea, Valea Strimbä, Suseni, Vo$lobeni ín est §i о fí$ie relatív mai lungä, ín zona acumulärilor piemontane din vestül depresiunii Giurgeu. Secolele ce au urmat au extins aria defri$ärilor in nordul Tärii Giurgeului, in zona a$ezärilor Diträu, Subcetate, Särma$ 51 Toplila. Popularia iobägeascä este destul de neuniform distribuitä in satele componente ale domeniului. Numärul cél mai mare de iobagi 41,20 cum era $i de a$teptat, este inregistrat la Läzarea, re$edin(a domeniului, unde necesitä(ile intrefinerii unui castel feudal dintre cele mai mari din secuime solicitau zilnic munca unui cít mai maré numär de oameni. Mai sínt ínregistra(i aici 75 de fii $i 2 nepoti de iobagi, 3 väduve, 3 iobagi achizipona(i, 1 jeler cu 1 fiú, 8 iobagi ligani cu 20 de fii $i 2 nepoti. A§adar, popularia supusä juridic stäpinului feudal Lázár Ferenc la data conscrippei in sat se cifra la 156 de suflete. Ea ar fi fost múlt mai maré poate chiar dubia dar conscripta inregistreazä 40 de iobagi fugip (din care 16 erau iobagi pgani.) Din cei 41 de iobagi activi, doi, Fazakas Ferenc $i probabil fiul sau fratele säu Fazakas István erau, primul administrator, iar secundul jude de curte21. Primul depnea о sesie de 22, 3/4 jugare de arator $i 16 iugäre de finap iar secundul avea inscrise in dreptul lui 64, 2/4 jugare, jugare reprezentínd aratorul $i finable a douä sesii din care una locuita §i una nelocuitä (päräsitä). Sesia sau mopa iobägeascä22 era $i in aceste pärp temeiul a?ezärii omenepi p, in sens mai larg, era constituitä din loc de casä p grädinä in sat, pämint arätor p final in cimp, la care se adaugä dreptul in proprietatea comunä a satului päpine, päduri, munp, terenuri necultivate, ape etc. tribalä in descompunere (p. 4.), ocupapa lor principals fiind creperea vitelor. Abia dupä un contact mai indelungat al noilor venip cu populapa romaneascä autohtonä care practica agricultura, secuii $i-o insupsc. Menpunile documentare tardive despre organizapile teritoriale secuiepi din aceastä parte trebuie cäutate de asemenea in influenta asupra lor a organizarii inceputurilor statale autohtone, pe care Notarul Anonim al lui Béla le numepe clar ca fiind ale Blahilor (p. 45). Pe baza unei juste p temeinice informari Bakó Géza remarcä just faptul cä: „in tot cazul, пи putem uita cä vechea populate asimilata de secui (pe care autorul ezitä s-о identifice cu romänii, dar izvoarele arheologice p cronicärepi о fac cu prisosintä — N.n. — I. R.), in locurile prielnice se 'ocupä p' cu agricultura (cum о dovedesc agroterasele p urmele materiale arheologice N.n. — I.R.) p deci au intrat in cadrul secuimii ca grupuri de agricultori." Penuria izvoarelor referitoare la ocupapiile stabile (agricole) secuiepi din fara Giurgeului semnalatä de Szabó T. Attila devine explicabilä numai dacä nu sint eludate unele realitäp logice p evidente. Intirzierea cu care apar menpuni documentare despre organizapa secuilor din Giurgeu a fost determinata de rezisten;a opusa de populapa romaneascä la asimilarea fopatä, de vechimea p soliditatea institupilor romänepi de aici care n-au putut fi uzurpate cu u$urin;ä. Persistent pina in zilele noastre a acestei populapi nu trebuie explicata prin imigrarea ei din Moldova, fiindcä realitätile ilustreazä din plin fénomenul invers de emigrare de aici in Moldova (Vezi lista iobagilor fugip ?i destinapa lor, — mal sus). Arh Stat Murep Urbárium. . . 21 Kolozsvári Sándor és Óvári Kelemen, Op. cit. p. 331, 367, 446, 424, 431, 4S6, 548 pa. 22 Ibidem. D. Prodan, Iobagia in domeniul Bad de Arie} la 1770, Cluj, 1948, p. 22.
