Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
III. Etnografie
TERMINOLÓGIA POVESTITULUl 633 narative prin poveste se adincesc prin női dimensiuni culturale spirituale: ritual-culticä, initiaticä, dar mai ales esteticä. Pentru a se ínvrednici de numele de poveste, о narafiune trebuie sä imbrace un vestmint de särbätoare. Prin realizarea formei, prin ritmul narárii ?i prin calitatea expresiei, actui de performare e necesar sä atingä un asemenea nivel incit funcfia esteticä sä aibä о pondere considerabilä. Narafiunea oralä e numitä sau nu poveste mai mult din considerente de forma, de expresivitate, precum §i de funcfionalitate, decit datoritä apartenenfei sau non-apartenenfei la cutare grupä tematicä. Atribuirea calificativului poveste nu este, a$adar, chiar atit de Intimplätoare $i nesemnificativä. Poveste (povesti) pove$ti sint denumite pretutindeni in Transilvania, basmele despre animale32. Mediul de povestit caracteristic — familia — a fäcut ca, pe alocuri, termenul poveste sä i se aläture $i unele determinative: povesti de-а pruncilor (Sälaj, Näsäud, Codru) sau poveste pintu piunci (Bihor, Cluj, Huedin), care subliniazä funcfia educativ-didacticä a speciei. Sub aceea§i denumire stau insä §i pove$tile-formulä, atit de apropiate de basmele despre animale ín ce prive§te régimül de manifestare. О caracteristicä comunä celor douä spécii este tocmai ponderea ridicatä a esteticului, marcat prin gradul inalt de formalizare, prin abundenfa formulelor stereotipe a repetifiilor §i altor paralelisme expresive. Mai proprie decit pentru oricare categorie narativä este denumirea de poveste aplicatä basmului fantastic §i celui nuvelistic, care nu cunosc alt termen popular in Transilvania, dovadä fiind §i frecvenfa ridicatä a cuvintului in titlurile pe care informatorii le dau diferitelor variante. Atit prin caracterele lor structurale, cit ?i prin régimül aparte de manifestare, basmele fantastice ?i cele nuvelistice nu pot fi actualizate decit in cadrul unor evenimente narative care ating gradul maxim de institutionalizare $i de intentionalitate esteticä. Spunerea lor reclamä povestitorul autorizat“ me$ter de povesti“, in stare sä satisfacä exigenfele unui mediu de povestit competent. Basmele despre animale $i cele nuvelistice sint denumite intotdeauna povesti/pove§ti. Dacä pentru speciile prezentate pinä aici, genericul poveste era termen aproape unic §i general, snoava popularä mai cunoa§te citeva denumiri, ce diferä de la о zonä la alta, dar ?i in raport cu varietatea mediilor de povestit $i cu natura evenimentelor narative. In zonele folclorice cercetate din Transilvania, povestitorii nu spun snoave decit in cadrul acelor evenimente narative ce ating nivelul de institutionalizare de care aminteam ceva mai inainte. Narafiunea rezultatä din asemenea procese comunicative este, intr-adevär, frecvent denumitä poveste. Dar mai caracteristice $i mai frecvente pentru transmiterea snoavei sint acele ,,situa|ii speciale" ivite in fluxui comunicärii verbale pe care le menfiona O. Birlea33. In atari situafü, povestitorii populari 32 O. Birlea, Antologie de prozä popularä epicä, vol. I, Bucure§ti, E.P.L., 1966, p. 39. 33 Ibidem, p. 18.
