Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
III. Etnografie
TERMINOLÓGIA POVESTITULUI 627 La 1691, in Műrgöritare, cuvintul e prezent la inceputul unei narapuni, intr-un índemn la ascultarea acesteia: „Ascultati $i altä poveaste", marcind pentru prima data mai exact intelesul de text narativ destinat rostirii $i ascultärii de cätre un grup10. Chiar cind povestea se referá la cuprinsul unei predici este evidentä vizarea naratiunii pe care aceasta о inglobeazä, a ,,pildei“ ce stä, íntotdeauna, in miezul discursului religiös. Tot in secolul al XVII-lea, indeosebi in a doua parte a lui, s-au räspindit in mediile mänästiresti niste scrieri interesante Otecenicele sau Patericele, cuprinzínd naraiiuni moral-religioase inspirate din viata monahala, care au jucat cél mai important rol ín decantarea sensurilor termenului poveste, precum §i in ráspíndirea lui. Din cele 200 de nara|iuni, eite cuprind aceste scrieri, о bunä parte poartä poveastia in titlu: Poveastia de un boiaiiu; Poveastia lui... etc. Adesea termenul e omis pentru a inlätura repetitia, in loc de Poveastia lui... menjionindu-se doar A lui... sau Pentru о cälugärifä 1 ndräcitä11. ín cronici poveste cu sensui de istorie a unei vieti de domn sau de relatare a unui episod din viata acestuia: „iarä dumnealui Ureche Vornicul vrindu sä arate aceasta poveaste a lui Dispot..." ... ,,au scos aceastá poveste се о seriem.12 Spre deosebire de serierile religioase, ín maré parte traduceri sau adaptari, cu frazele lor greoaie, lipsite de vioiciune, in cronici, mai ales la arhaicii moldoveni, termenii se imbibä de seva expresiei populare directe §i exacte. Slab diferentiatä, la inceput, din punct de vedere spiritual, boerimea, din rindurile cäreia se ridicä cronicarii, se impärtäsea din acelasi nesecat tezaur narativ cu masele taräne§ti, cu tirgovetii, cu clerul ortodox §i slujitorimea ,,ca neste oameni neasezafi §i nemernici, mai mult prosti decit sä §tie carte"13. La Ureche poveste este evenimentul istoric narat, intimplarea realä ca $i cea superstitioasä, relatare a unui incident dintr-o luptä precum ?i a unui semn prevestitor. ln loc de izvoare istorice scrise, cronicarii vechi, au scris „mai mult den basme si den povesti, ce au audzit unui de la altul"14. Dacä aici, basmele apar aläturi de povesti, intr-un evident raport de sinonimie, ca apartinind deopotrivä culturii orale, in alte texte este evidentä о depärtare a sensurilor celor dói termeni. Sensui de naratiune istoricä, de istorie care poate fi controlatä documentar, este limpede pus in luminä in numeroase contexte din cronici. Acelasi Ureche vorbeste despre „scriitorii" care „au scris rändul si povestea tärilor de au läsat izvor“. Pornind de la aceste tendinte de delimitare a sferelor semantice ale basmului si povestii, 10 M. Gaster, op. cit., p. 294. 11 N. Com§a, op. cit., p. 111. 12 M. Gaster, op. cit., p. 143. 13 Gr. Ureche, Letopiseful Jätii Moldovei, Bucure$ti, ESPLA, 1958, p. 3. 14 Ibid., p. 5. 40*
