Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
III. Etnografie
628 ION CUCEU I. C. Chitimia aprecia cä, väzuti „in relatiile lor de rudenie §i in sensui lor de bazä, basm ?i poveste au sfere cu nuanfe foarte distincte15. La Miron Costin, in capitolul XX al Letopisepilui Moldovei apare Poveastea läcustelor, care este un exemplu tipic de memorata, trecutä prin filtrul de povestitor exceptional al cronicarului. Scrierea intreagä a lui Miron Costin, stä, de altfel, sub semnul pove$tii. Ca $i la Ureche sau la Neculce, mai tirziu, nu numai acolo unde avem de-а face cu narafiuni propriu-zise. Cronica intreagä stä sub semnul pove$tii. Cu sensul de tradifie oralä veridicä mai íntilnim termenul de poveste tot la Miron Costin: „precum au rämas den om ín от ín farä poveste“16. Ca la Neculce, povestea este concuratä de cuvint ,,a$e au tras cuvintul pinä astädzi"17. La inceputul veacului al XVIII-lea termenul poveste i§i delimitase címpul semantic, avind färä indoialä о mare putere circulatorie, deoarece Stolnicul C. Cantacuzino aminte^te de ,,ni$te spuneri $i ni$te pove?ti, mai virtos bätrinii ce povestesc de cele ce-au fost"18. Apropierea de basnu/basnä i-a lämurit termenului §i mai mult sensurile. Dupä cum bine observa Hasdeu, incä din secolele al XVlI-lea $i al XVIII-lea poveste avea hitelesül „de orice fel de narafiune fie legendä, fie snoavä, fie anecdotä“19. Basn/basna cu sensul de minciunä, näscocire, scorniturä apare in traduced sau in lucrári religioase la 1648, 1683, apói cu о frecventä tot mai ridicatä la cronicarii preocupati sä serié adevärul, ferindu-se de basne §i vituperind nestiinfa unui Simion Dascälu20. Contextele in care apare basn/basná in literatura noasträ veche nu sínt de loc edificatoare pentru destinul cuvintului, deoarece pornesc de la distinefia: fapt istoric controlabil — tradifie legendám, ceea ce duce, aproape intotdeauna, la accentuarea excesivä a unor aspecte semantice, in dauna altora. De fiecare datä, cind scapä de aceastä aläturare, címpul semantic al termenului se lumineazä, apropiindu-se de fabulä §i apolog, cind poate deveni „sinonim cu adevai sau cu ínfelepciune21. Din aceastä parte a cimpului säu semantic s-а dezvoltat sensul de narafiune fabuloasä, pinä la basmul de astäzi, specific initial doar unei regiuni restrinse din sudul färii, dar extins in prezent, datoritä influenfei cärfilor de pove§ti. Termenul de poveste provine, ca §i cel de basm, din slava veche, de unde a rämas cu sensuri relativ apropiate in limbile neoslave: slovacä, cehä, slovenä, polonä, sirbo-croatä, ucraineanä §i rusä. In limba romänä termenul a aderat treptat „la realitate 15 I. C. Chitimia, Folclorul romänesc ln perspectiva comparata, Bucure$ti, Editura Minerva, 1971, p. 27. 16 Miron Costin, Opere. Editie criticä de P. P. Panaitescu, Bucure$ti, ESPLA, 1958, p. 34. 17 Ibid., p. 18. 18 C. Cantacuzino, Istoria Järii Rumäne$ti, Craiova, Scrisul románesc, 1944, p. 5. 19 B. P. Hasdeu, Etymologicum Magnum Romániáé, Bucure$ti, 1976, p. 252. 20 Ibid., pp. 250 si 283—284. 21 Ibid., p. 284.
