Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
III. Etnografie
620 VALÉR POP sint traditionale: cuvintul cinepä provine din latinescul сапера,- tot de origine latina sint expresiile: funie — funis, ghem — glemus, caier — caiulus, furca — furca, fus — fusus, tearä — tela, a urzi — oridre, a rä$chia — rasciare, a fese — texare;5 sint $i cuvinte provenite din limba traco-dacicäi pinzä, andrea, argea.6 Prelucrarea cinepii, pina la obtinerea fuiorului, a fost tratatä ín mai multe lucrari de specialitate7, de aceea nu vom mai insista asupra acestui proces doar in mäsura in care ne va ajuta la conturarea temei de fafa. Pentru confecfionarea funiilor se utilizeazä cinepa cu firul mai gros, mai lung $i bine-nfeles mai rezistent, „häldanii“, cum о numesc faranii din partea locului, care cre?te mai ales pe marginea cinepistilor sau este cultivatä in mod special, in locuri anumite, fiind semänatä mai rar, „ca sä poatä cre$te in voie".8 Dupä recoltare se pune la topit ?i la uscat. Melifatul pentru inläturarea pozderiilor este ultima fazä de pregätire a materiei prime — fuiorul. Pinä in acest moment, procesul de pregätire a materiei prime pentru confecfionarea funiilor coincide cu prelucrarea cinepii pentru fesut, doar cä fuiorul de cinepä pentru tesut se mai piaptänä pentru subfiere $i pentru inläturarea „ciltilor". Fuioarele pregätite pentru funii trebuiesc umezite cu pufinä apä pentru ca funia sä fie tare. Din fuior se toarce, cu ajutorul torcätoarei, prin invirtire de la stinga spre dreapta, un fir mai grosuf, care se deapänä in gheme mari. Torcätoarea este confecfionatä din lemn §i este compusä din douä „stinghii", in care sint fixafi doi „fu?tei“ $i un ax ce se terminä cu о coadä de care se invirte§te pentru räsucirea firului (pl. CXIII/1). La tors participä de obicei douä persoane, una care invirte$te torcätoarea ?i alta care fine fuiorul $i pregäte$te firul. Dupä tors se trece la urzitul firului direct pe instalafie. Aceasta este formatä dintr-un cärucior, cu douä rofi, pe care este a?ezat un cadru (o cräcanä de lemn), in care este fixát un stilp, preväzut la capätul superior cu un cirlig cu manivelä {pl. CXII/2, 3). Pe cadru se pune о greutate, un bolovan, ca sä-i ingreuieze deplasarea ?i sä finä intinse corzile funiei $i funia. Cealaltä piesä a instalafiei este loiträ, de forma unei scäri de lemn, confecfionatä din doi stilpi legafi la capete cu douä stinghii iar la mijloc printr-o scindurä ce are patru orificii in care sint fixate patru cirlige cu manivele la capete (pl. CXIII/4,- CXIV/1, 2). Urzitul incepe de la loiträ. Capätul firului se leagä de unul din cele patru cirlige apoi se duce la cärucior, se röteste pe lingä cirligul de la cärucior, se aduce din nou la loiträ, se rote$te pe lingä cirligul simetric cu primul, se duce iar la cärucior, apoi iar la loiträ §i se con-5 Dicfionarul limbii románé moderne, la termenii respective 6 loan I. Rusu, Limba traco-dacilor ?i limba romána, in „Ramuri”, nr. 9, 1966, pp. 15—16. 7 loan Vladufiu, Etnogralia románeascá, Bucure?ti, 1973, E.S.; Valer Buturä, Etnograiia poporului román, Cluj-Napoca, 1978; E.D.; Marcela Foc$a, Tehnici traditional pentru prelucrarea cinepii, in „Cibinium“, Sibiu, 1967/1968. 8 Informatorii.
