Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
III. Etnografie
SÄRBÄTOAREA BOULUI 615 Cu timpul in unele sate, obiceiul ca stäpinul boului sä dea о masä a fost inlocuit cu darurile, mai ales ín báni, pe care le primesc feciorii in plimbarea prin sat cu boul ímpánat, $i apói cu banii acentia i§i petrec impreuna cu alfii. Atit masa de la stäpinul boului impänat, cit $i petrecerea feciorilor din banii primifi ca dar, este о manifestare, un simbol de bucurie a ob§tii, care a luat parte la ceremonial. Adevärata särbätoare a multimii, cu aceastä ocazie, о gäsim insä in felul cum se desfa$oarä ceremóniáiul in $ona de lingä Fägära$. Aici ia parte activä ín ansamblul ceremonialului aproape intreg satui, cu multimea de vite, boi §i cai, impodobifi — nu numai unul sau doi boi —, cu cäläretii insofitori $i cu intreg alaiul, nelipsit de altfei nici in alte sate. Astfel $i petrecerea §i „omenirea" cu mincäri $i bäuturi о gäsim aproape la fiecare casä, la fiecare gospodar mai instärit, care are vite mai frumoase, deoarece fiecare i$i fine de cinste $i falä sä-i fi fost vitele impodobite, $i e, astfei, obligat „sä facä cinste" pentru tineret $i prieteni, chemindu-i la ospätare. Intreg satui este intr-o petrecere $i veselie generalä. Despre acest obicei s-а scris, cum am mai spus, foarte putin la noi. Abia avem trei consemnäri in total, dintre care douä sint de la sfir§itul veacului al XlX-lea $i una din anul 1927, precum §i о scurtä descriere in limba maghiarä tot de la sfir$itul secolului al XlX-lea. Cu drept cuvint ne putem puné intrebarea, oare cärui fapt i se poate atribui о lipsä de interes aproape totalä fafä de aceastä manifestare a poporului nostru, cind ne este cunoscut interesül apoape febril, in cercurile largi ale intelectualitäfii noastre din perioada a doua a veacului al XlX-lea fafä de creafiile populare ale neamului nostru, atit de dincoace cit $i de dincolo de Carpafi; cind insä$i Academia Romänä patrona aceastä mi§care, prin publicafiile sale? Nu $tim dacä in pärfile de dincolo de Carpafi — Oltenia, Muntenia §i Moldova —, existä azi, sau a existat obiceiul de care ne ocupäm,inclinäm sä eredem cä ar fi necunoscut, §i in acest caz e ceva firesc lipsa oricäror urme despre el in literature etnograficä a finuturilor respective.17 In finuturile ardelene insä, obiceiul a avut о arie de räspindire destul de largä, dupä cum se mai poate constata $i azi, $i cu toate acestea, in comparafie cu alte manifestäri ale neamului nostru, subiectul este aproape nerelevat. Explicafia acestui fenomen, ori, mai bine zis, a acestei lipse, о gäsim — a$a eredem noi — numai admifind faptul cä, obiceiul era de mult in fazä de disparile, ca multe alte datini §i credinfe; obiceiul se pästra in tot mai pufine sate, ?i in cári se mai pästra, nu se gäsea omul care sä-1 consemneze. Ne referim in aceastä supozifie a noasträ $i la cuvintele introductive ale lui Ion Popa din Comana de Jos care, dind publicitätii obiceiul din $ona, scrie: ,,Aflindu-mä in ziua de Rusalii in comuna $ona de 17 Noi nu cunoa$tem nici о amintire despre el din aceste párti.
