Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
III. Etnografie
602 TRAIAN GHERMAN О altä amintire despre acest obicei mai face si Moldován Gergely, pe care о reproducem ín versiune románeasca, dupä Ion Mu$lea.8 „La Rusalii se gáteste boul (impanaiea boului). ín preseara Rusaliilor feciorii cer dela gazda un bou. Inainte de räsäritul soarelui íl miná cu celelalte vite ale gazdei, íl satura bine, boul putind paste ori unde. ín zori ies $i fetele pe cimp, aduna flori, fläcäii rup ramuri; din flori se implete$te о cununä mare, rotundä (peanä). Unul dintre feciori i§i pune о mascä din coaje de cires, si opinci, si incalecä; boul e impodobit. Cäläretul mascat merge inainte, dupä el boul, apoi 4—8 fläcäi cari minä boul, purtind pusti de lemn, avind hainele intoarse, sumanele trase pe picioare etc. ín capul satului ii asteaptä läutarii. Minätorii chiuie, se joacä cu pustile; umblä din gazdä'n gazdä, fac glume, la urmä merg la stäpinul boului, care-i ospäteazä. Dupä ospät fiecare fecior promite о jumätate de zi de clacä.“ Obiceiul in citeva sate din Transilvania Pe la sfírsitul veacului al XIX-lea acest obicei eredem cä era general la romänii din Alba Inferioarä de odinioarä (judet care, pe lingä judetul Alba de mai tirziu, cuprindea si о bunä parte din judetul Tirnava Micä), a$a cum ne sugereazä prezentarea lui Moldován Gergely, — care nu da nici un nume de sat unde ar fi väzut ori ar fi $tiut cä existä acest obicei. Aria de care se ocupä cuprindea о mare parte din valea Muresului si a Tirnavelor. Din informatü de mai tirziu — din anii 1932—1934 —, noi cunoa$tem obiceiul din citeva sate din aria la care el se referä. Astfel, in Bäräbant, de lingä Alba Iulia, in simbäta Rusaliilor feciorii cer de la о gazdä care are cei mai frumosi boi, sä le dea boii, ca pe ziua de Rusalii „sä incunune" un bou. ín noaptea de Rusalii feciorii due boii unde stiu cä este cea mai bunä päsune, de obicei intr-o täieturä de pädure, si И saturä bine. Spre dimineafa se aleg opt feciori, cari apoi vor avea rolul in särbätoarea ce urmeazä. Acestia string flori de cimp si fac о cununä mare. Pentru a fi si mai siguri cä cununä ar fi destul de solidä si nu se destramä u$or, de obicei, cer si concursui unui om mai mester, specialist in impletirea cununii, dovedit prin iscusinfa din anii trecufi. Cununä о leagä bine de fruntea si de coarnele unui bou, iar la grumazi ii pun mai multe clopofele de aramä. Dimineafa alaiul pleacä spre sat. Doi feciori due boul incununat, de coarne, iar ceilalti merg, eite trei, de douä pärfi pe lingä bou. Cutreierä satui din ulifä'n ulifä, iar in dreptul porfilor scuturä de coarnele boului ca sä sune clopofelele de la grumazul acestuia, si strigä: •— Odatä si odatä! U-hu-hu! Cei din curte ies la poartä cu vase pline de apä si aruncä apa peste bou Si peste feciorii care insofesc boul. 8 Ion Mu$lea, op. cit., p. 21.
