Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
II. Istorie
SCOALA ROMÄNEASCÄ DUPÁ 1918 509 niile care in tinuturile románesti, proaspät unite cu tara, avea о greutate aparte datoritä politicii §colare ?i culturale discriminatorii dusa pina in 1918. In efortul de innoire au fost antrenate cele mai diverse cercuri politice, care au putut sa-$i expunä opiniile mai mult sau mai pufin oficial §i sä le traducä in realitate, desigur in limitele orinduirii date Si a ideologiilor ?i politicii promovate de grupurile la care aderaserä. Exista pe atunci in tara noasträ incä о torta politica care ,,a fost prezentä si si-a spus cuvintul ín toate evenimentele mai importante ale tärii, s-а situat in fruntea luptei pentru progres social"53. Aceastä torta era Partidul Comunist Román, reprezentantul si conducätorul clasei muncitoare, a miscärii revolutionäre din patria noasträ si care de la bun inceput a acordat о atenfie deosebitä problemelor fundamentale ale invätämintului pornind de la rolul si importanfa pe care о au stiinfa si cultura in dezvoltarea si transformarea revolutionär a societäfii, in formarea „caracterului si a comportamentului omului in societate"54. Invätämintul public, amintit doar fugitiv ín programele partidelor burgheze sau chiar inexistent, constituia unul dintre punctele programatice importante ale miscärii muncitoresti revolutionäre55, ceea ce reflectä dar diferentierea netä intre pozitiile claselor dominante si cele ale organizatiilor politice ale clasei muncitoare. Aceastä preocupare a constituit о parte integrantä a programelor politice si a activitäfii desfäsurate de partidele clasei muncitoare, cunoscind multiple forme de manifestare: incepind cu organizarea educafiei social-politice in interiorul partidului, cu lupta politicä desfäsuratä pentru о scoalä ronmneascä democraticä, accesibilä maselor, pentru organizarea ei pe baze rafional-stiintifice, pentru pätrunderea ideilor si metodelor pedagogice progresiste in procesul de inväfämint, pinä la imbunätäfirea situafiei invätätorilor si profesorilor, organizarea lor in asociatii profesionale si sindicale, organizarea miscärii tineretului scolar si universitär etc. Desi nu a avut acces la dezbaterile oficiale si nu a avut niciun reprezentant autorizat in parlament, P.C.R., in numeroase documente programatice ale sale, in presa comunistä legalá si ilegalä, in cea democraticä, condusä si indrumatä de el, a analizat si dezbätut prin intermediul a numerosi dascäli comunisti, de pe pozitiile marxism-leninismului, problemele principale ale scolii si invätämintului romanesc, in pofida impotrivirii claselor dominante si a cercurilor reacfionare din domeniul invätämintului si culturii. Prin intermediul tuturor mijloacelor care i-au stat la dispozifie a demascat caracterul de clasä al invätämintului si educafiei burgheze, 53 Nicolae Ceausescu, Románia pe drumul desävlr$irii construction socialiste, vol. I., Editura politicä, Bucuresti, 1968, p. 354. 54 Simion Pop, Probleme ale pedagogiei sociale $/ invätämintului in mifcarea muncitoreascä din Romania, ín Revista de pedagogie, XIX, 1970, 1, p. 100. 55 Crearea Partidului Comunist Román (mai 1921), (sub redacpa: Ion Popescu Puturi $i Augustin Deae), Editura stiinfificä, Bucure$ti, 1971, pp. 120—121.
