Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
II. Istorie
CONSILWL NATIONAL MAGHIAR DIN TG. MURES 395 toresc din localitate .pentru a pregati in comun adunarea49. Tratativele duse in ajunul adunärii, convocata pentru 28 noiembrie 1918, intre comisia de pregätire pe de о parte si consiliul national ?i sfatul muncitoresc pe de alta au determinat dizolvarea céléi diutii, care — potrivit Stirilor din presá — „a tmnsferat munca asupra consiliilor nationale orä$enesc $i judefean $i a sfatului muncitoresc“50. Presa reacfionarä maghiarä din Cluj anunfa cä adunarea se va pronunta" pentru sustinerea integritätii teritoriale pe baza drepturilor istorice $i a superioritätii morale"51. La adunarea din Tirgu Műre? unii profesori universitari din Cluj au luat intr-adevär cuvintul in acest sens. Hotärirea adunarii insä, datoritä aotiviitätii membrilor de stinga ai Consiliului national maghiar $i ai sfatului muncitoresc local, a fost mult mai ponderatä. Adunarea nu si-a insu?it tezele acestora $i s-а mulfumit sä susfinä in general „principiile wilsoniene" $i necesitatea creärii unui organ reprezentatív al populafiei maghiare din Transilvania52. Evenimentele de importanfä istoricä deosebitä de la 1 decembrie 1918, Adunarea Naifonalä de la Alba Iulia, care a consfinfit unirea Transilvaniei cu Romania, a gäsit un larg ecou in rindul nationalitätilor conlocuitoare. Cei mai reali$ti dintre maghiari, printre care gäsim la loc de frunte pe membrii aripii de stinga ai Consiliului national maghiar din Tirgu Mure?, care sustineau dreptul la autodeterminare si recunoasterea statelor nationale formate, sprijinifi si de reprezentanfii muncitorimii constienti de ireversibilitatea procesului istoric, indeamnä si activeazä pentru recmioasterea realitätii. Atitudinea lor avea rädäcini adinci, izvorite din tradifia progresistä a trecutului comun, din luptele comune duse impotriva regimului reactionar $i a asupririi nationale. In opozitie cu atitudinea retrogradä si sovinä a unor cercuri burghezo-mosieresti, orasul Tirgu Mures pästreazä vechile traditii de frätietate romano-maghiarä. Amintim doar unele exemple in acest sens, ca: prietenia si colaborarea dintre Gh. $incai si profesorul säu Kovásznai Sándor, sau confesiunea lui Bolyai János din timpul revolutiei din 1848—1849 ín care seria: ,,Nimení mai mult decit mine nu iube$te, nu stimeazä $i nu sprijinä nafiunea romána, iar ca от, il iubesc (pe román) intoemai ca pe maghiar; $i recunosc cu pläcere $/ ered cä descopär in ea... pe urma$a poporului roman de alt adata $i incä una din cele mai adevärate, mai pure, de atita vreme asupritä, din fericire insä — totu$i — de vitalitate, agilitate $i vioiciune nepierdufe"53. Desigur, conceptia lui Bolyai nu reprezintä un caz izolat, solitär. Primirea cälduroasä a demonstratiei aviatice din Tirgu Mures a lui Aurel Vlaicu din 1912 a fost de asemenea expresia simpatiei fafä de poporul román. Reprezentanti de seamä ai miseärii muncitoresti locale, Háner Ferenc, Kovács József, Lazsáti Zsigmond, cu ocazia diferitelor 49 M. Constantinescu $t. Pascu, op. cit., p. 434. 50 Székely Napló, nr. 182 din 26 noiembrie 1918, p. 1. 51 M. Constantinescu, $t. Pascu, op. cit., p. 434. 52 Ibidem. 53 Вепкб, Samu, Conlesiunile lui Bolyai János. Monografie, Editura Kriterion, Bucure?ti, 1976, pp. 198—199
