Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
II. Istorie
212 AUREL HOLIRCÄ tia, pe lingä aotivitatea lor de filologi, se ocupä de frecutu'l poporului román, afirmind continuitaitea elementului daco-roman in Transilvania, combätind teoriile denigratoare $i risipesc valul de inexactitäti ce planau asupra acestei chestiuni. Gh. $incai in calitatea lui de inspector al $colilor din Transilvania, duce о sustinutä acfiune de deschidere de noi sooli in mediul sätesc, da о deo se bit ä atentie pregätirii dascälilor §i tipäreste pentru necesitä|ile $colii románesti manualele didactice trebuitoare. ln aceastä vreme de febrilä cäutare a metodelor de evadare din beznä, pentru a-?i dobindi cunostintele elementare, pentru a deveni preoti, dasicäli ori dieci, multi dintre tinerii dornici de invätäturä, alergau la diferite mänästiri din Moldova, in special pentru a se intoarce ín satui lor fie ca dascäli, fie ca preoti. ln aria judetului Mure? se intilnesic mutte cazuri, cinid tinerii doritori de invätäturä au trecut muntii la una din rnänästirile Secu, Dragomirna, Neamt etc., $i-au insu$it cuno$tmteIe necesare pentru acea vreme, pentru ca düpä citeva. säptämini sä se intoarcä in satut natal, Si, hirotonisiti de cätre episcop, in urma unui simulacru de examen sä ocupe funot-ia de preot ori dasicäl. Un astfei de caz e aceta a lui loan Diáéul din Arden [Ardeal}, tinutui Cetatea de Baltä de pe Tirnava Micä, satui Cerghid, feciorul lui Áron Bob Andronic, care a fost instruit la mänästirea Bistrita. Tot in mänästiri moidovene^ti $i-au insumit putina invätäturä ?i loan Hanci din Säcalul de Pädure la 1725, Leta Petrut din Ripa de Jós la 1760, ori viitorul episcop de Roman, Pahomie, originär din Gledin. Ace$ti oameni odatä intorsi, deschideau in satele ior modeste $coli unde initiau copiii in special ín rostirea rugaciunilor ?i a cinturilor liturgice. De scris §i citit nu se prea ocupau, caci multi dintre ei nu erau initiati in aceste taine.9 $i daeä in secolul al XVIII-lea, cei care cäutau sä facä prozeliiism §i sä se impunä chiar eu unele concesii, cum ar fi deschiderea de scoli in lim-ba románá dar cu caraeter Protestant, acum viata spirifualä a romänilor e asaltatä de catolicism. Se stie cä la 1698 a fost semnat actui unirii. Incepe deci un nou secol de främintäri religioase, cu múlt mai accentuate, cäci iezuitii erau cu múlt mai perseverenti in actiuni decit protestantii, a$a cä aceste främintäri se adínceau, luind uneori forme turbulente si grave.10 In fata acestei masive oferasive catolice, biserica ortodoxä se pregäteste a da о ripostä viguroasä. ln acest timp, multi cälugäri de la rnänästirile moldovenesti tree muntii si pätrund pina in inima Transilvaniei. ln trecerea tor prin safe, se opresc la casa preotului, unde ajutä pe acesta la deprinderea scrisu lui si cititului, daca acesta nu stia; copiau cärti liturgice pe seama bisericii (evangheliere, cazanii etc.) si in timpul liber adunau copiii satului pe care ii initiau in insusirea rugaciunilor si cintecelor liturgice, iar uneori chiar in ale cititului $i scrisului. 9 Nicolae Albu op. cit. vol. I, pinä la 1800, Blaj, Tipográfia Lumina, pp. 55—59. 10 Silviu Dragomir, Istoria desrobirii religioase a romänilor din Ardeal in sec. XVIII, Edit. Archiedecezanä, Sibiu, 1920, pp. 16—17.
