Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
II. Istorie
188 LIVIU BOTEZAN täti. In altele au fost transformate ín alodii. De fapt, trestia, rogozul si sälciile sau rächitele erau uitile mai ales in a§a numita Cimpie a Transilvaniei, unde nu existau päduri de lot ori erau pe cale de disparifie. Cele mai multe din localitätile unde iobagii au facut referiri la ele erau situate ín aceastä parte a judefului Mures. Sätenii de aici au subliniat cä utilizau trestia ?i rogozul cu precädere la acoperirea caselor ?i a celorilalte acareturi, insä si pentru foc. Sälciile sau rächitele erau infrebuinfate $i eie pentru foc, dar serveau in primul rind la impletirea gardurilor din jurul intravilanului ca si spinű de altfel. ln satele care dispuneau de päduri intinse, trestia, rogozul, sälciile sau rächitele ?i spinii prezentau о imp or tan fä minorä, deoarece la acoperisul caiselor ?i acareturilor puteau folosi dranife ori sindrile, iar pentru foc aveau lemne. Pädurile ob$te$ti urmau in ordinea importanfei dupä pä$unile ?i apele folosite de färani in comun. La fei ca si in cazul pä$unilor ?i in cel al pädurilor conscripfüle au consemnat mai multe categorii de localitäfi. О primä eategorie о formau satele care posedau päduri intinse, incit gospodäriile färänesti se puteau aproviziona cu lemnele de foc ?i de constructii necesare, färä a fi obligate sä aloce о parte din búgét pentru a ?i le procura. Mai mull, aveau posibilitatea sä eomereiaiizeze lemne, fie ín formä brutä, fie prelucrate. Din declarafiile sätenilor reiese cä, íntre 1785—1820, se incadrau ín aceastä eategorie comunele: Bichi$, Chibed, Deda, Deleni, Dumbrava, Ghindari, Gorne^ti, Mätrici, Maiore^ti, Ózd, Satu Nou, Säräteni, Sovatä, Stínceni, $tefänesti, $ilea Nirajului, Teremia, Valea Izvoarelor etc. Cele mai multe erau situate in zóna muntoasä a seaunului Mures ?i a comitatului Turda. ín citeva din satele seaunului Mures iobagii $i jelerii erau avantajafi de faptul cä locuiau aläturi de färani liberi, care continuau sä foloseascä pädurile in comun, färä a le fi impärfit íntre ei in parcele proprietate individualä. Täranii dependenfi din $tefänesti redau aceastä realitate astfei, cu prilejul conscriptiei cziräkyene: „Nu avem lipsuri niei in ce priveste lemnele de foc, nici in a celor de constructie, deoarece comuna noasträ are multe päduri frumoase neimpärtiite, pe care le putem folosi pinä in prezent in mod egal cu seeuii liberi"48. Jelerii Si iobagii din Mätrici si Säräteni relevau in plus, cu ocazia aceleasi conscriptii, cä li se permitea sä taie copaci din pädurea obsteascä a secuilor liberi, färä a pläti vreo taxä si cä din ei confectionau rofi, cärufe Si läzi de fäinä, pe care le valorificau pe piafä49. In comuna Eremitu coexistau päduri ob$testi si nobiliare. Sätenii de aici au reliefat la 1820 cä pädurile obstesti le aisigurau necesarul de lemne si de constructii. Totodatä au recunoscut cä proprietarii de mosii dädeau iobagilor si jelerilor proprii din pädurile alodiale, atit lemne „pentru ineälzire, eit Si pentru vinzare“50. Dintre localitätile ce apartineau comitatului Turda intr-o situatie asemänätoare erau Deda, Rästolita, Lunca Bradului si Neagra de pe 48 Arh. Stat. Tg. Mure?, fond conscriptii urbariale, dosar 348. 49 Idem, dosarele 337 ?i 341. 60 Idem, dosar 331.
