Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
II. Istorie
POSESIUNILE OB$TE$TI ALE JÄRANILOR DIN JUD. MURE$ (1785—1820) 189 Mure.?ul superior, precum §i Lapu?na, Ibanesti, Hodac, Gurghiu etc. de pe Valea Gurghiului. La 1820, iobagii din Deda au fäicut urmatoarea declarafie, ce poate fi considerata semnificativä: ,,Mure$u e aproape $i crä$cäduim (facem negof) cu plute, $i ci$tiguri insemnate avem"51. Cei din Stinceni au arätat, in acela$i an, cä obisnuiau sä comercializeze nu numai plute, ci §i scinduri, grinzi, lefe, dranife si alte parti lemnoase pentru constructia caselor $i acareturilor52. De altfel unii dintre iobagii din saitele de mai sus posedau joagäre proprii, cu ajultorul cärora való* r if loan in mod superior lemnele täiate in padure. Avind in vedere cä toate aceste localitati se gäseau intr-o regiune muntoasä, unde pämintul arator era pufin si de slabä calitate, valorificarea pe piafa a lemnelor prelucrate constituta pentru multi dintre täranii dependenti о sursä importantä de venituri bänesti. Chiar si celor mai säraci dintre ei li se ofereau posibilitäfi de cistiguri prin vinzarea forfei de muncä la täiatul copacilor din pädure, la joagäre si la plutärit. Cu banii obfinuti intr-un fei sau altul isi procurau cele necesare traiului zilnic si totodatä achitau impozitele fafä de stat, comitat sau scaun si comunä53. Se impune insä sä se sublinieze, cä íntr-o proporfie mai mare decit in satele din zona muntoasä a scaunului Mures, ia cea a comitatului Turda pädurile obstesti coexistau cu cele alodiale. Ultimele erau de regula mai intinse ca suprafafä. Dar chiar si iu aceste condifü täranii dependenti profitau de pe urma pädurilor, deoarece proprietarii feudali le permiteau in general sä-si ia din ele lemne pentru trebuintele proprii, färä a le pretinde taxe bänesti sau zile muncä, iar pentru comercializarea la prefuxi destul de scäzute. intr-o situafie aparte se gäseau comunele Voiniceni si Stejäreni, prima aflatä in imediata vecinätate a orasului Tirgu Mures, iar a doua in apropierea Sighi$oarei. Eie nu fäceau deci parte din categoria asezärilor muntoase. Си toate aicestea, la 1785, reprezentanfii iobagilor dm Voiniceni au declarat, cä nu duceau lipsä de lemne de constructie, deoarece le dädeau in mod 'obisnuit dcmnii de pämint din pädurile alodiale. Mai mult, lemne de foe posedau ,,din belsug", atit pentru trebuintele proprii, cit si pentru a vinde „altora“ pe bani“54 55. Cei dm Stejäreni reilatau lal 1820 cä lemne de foe aveau destule in pädurea obsteasca, dar cele de constructie erau pe cale sä se epuizeze. Tolusi nu s-au arätat ingrijorafi, deoarece primeau gratuit din pädurile alodiale lemnele de consrtuctie. De acolo li se ofereau relativ ieftine chiar si pentru comercializat lemne, pe care le revindeau la ,,oras cu prof bun"35. De fapt, localitäfile care nu posedau de loc päduri obstesti sau le aveau insuíiciente, dar curtile nobiliare stäpineau in hotarele lor päduri 51 Arh. Stat. R.P.U. Budapesta, F. 52, dosar cu actele conscripfiei czirákyene efectuatä in comuna Deda. 52 Idem, dosar — satui Stinceni. 53 L. Botezan, Aspecte ale antrenärii gospodäriilor {äränc^ti din Transilvania ín economia de märluri Inlie 1785—1820, in A.I.I.A., Cluj-Napoca, XIX, 1976, pp. 159—163. 54 L. Moldovan, I. Pop, Conscripta urbariale mure?ene (II), p. 200. 55 Arh. Stat. Tg. Mure?, fond conscriptii urbariale, dosar 532.
