Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
II. Istorie
164 IOAN RANCA Mai bine sä a$teptäm (sä vedem) soarta celorlalte sate care s-au pornit de ja $i dacä toatä fara va lua armele, nici noi nu vom lipsi".49 Räspunsul lui Suciu loan, cä nu-i va mai minea Hui §i copilului säu carnea maghiarul $i nu-i va bea singele, exprimat desigur figurativ, reflectä Ha initiatorul mi$cärii din Odrihei о radicalizare a concepfiei nu numai sociale, ci §i nationale. Momentul räscoalei lui Horea pe care mi$cärile prilejuite de coniscriptia militarä о premerge a ocazionat numeroase dovezi in aceastä directie. Reconstituirea evenimentelor petrecute in sat, la finele lunii august 1784, urmäritä de oamenii comitatului, pune in evidenta personalitatea „agitatorului" din Odrihei, care, a?a cum i :s-a reprobat, de?i nu era iobag $i nu indura cele trei componente principale ale stärii iobägesti robota (slujbele), zeciuiala (dijma) ?i taxa capului, avind obligati incomparaibiil mai u§oare ca jeler50, s-а pus in fruntea satului säu, tocmai datoritä gradului avansat de a gindi si de a-si ajuta tovaräsii $i obstea, sä foloseascä prilejul oferit de situa/ie, spre a se emancipa social $i national, scapind de iobägie prin inscrierea ca gräniceri, inläturind poate sau insubordonindu-se oamenilor autoritätii si stäpinului feudal, ambii fiinid din afara neamului säu. Väzind probabil cä obstea soväie, Suciu loan avanseazä о solutie de compromis, anume sä piece el ca delegat al satului, Ha Alba Iulia. RaportuH nu mentioneazä dacä a plecat sau nu, dar prin aceasta adunarea s-a imprästiat, si pinä Ha data redaetärii aotülui Ha care ne referim, 13 septembrie, chestiunea plecärii la Alba Iulia a satului Odrihei a rämas in suspensie. Du pa acestea ins a Suciu loan, fire intrasigentä Si temerarä ,,... s-а incäpäjinat in a$a mäsurä inert a indräznit sä пи asculte nici ordinul domnului vicecomite (care) l-а chemat (la dinsul) de vre-o douä ori ?i n-a mers niciodatä. I-a räspuns (doar) cä (lui) nu-i porunce$te ?i nu merge“.51 Se vädeste si aid, eealaltä impliicatie majorä a miiscärii prilejuitä de conscriptia miliitarä, temeiul ei national.52 ín Transilvania rolul si locul nobilimii si al iobägimii a fost in cel mai sugestiv mod definit de unul din istoricii unguri — I. Toth Zoltán — bun cunoscätor al realitätilor de aid, care afirmä: ,,Cäci dupä cum nobilul maghiar era intruchiparea feudalismului asupritor, tot astíel iobagul román, cu religia lui ortodoxä, iörä de care nobilul maghiar nu se putea inchipui pe sine lnsu$i, era intruchiparea celeilalte clase de bazä a feudalismului, a järänimii“53. Mobilul miseärii insäsi exploatarea cruntä, agravatä in ultimul secol si abuzurile de tot felül din ultimele decenii au afintit ochii iobägimii, in majori täte romäneascä spre „domnii päminte$ti (stäpinii feudali — icompl. ns. — I.R,), dregätorii lor, dregätorii comitatului, dregätorii järii, apäsätorii poporului (care erau comp], nS. — I.R.) in genere 49 Ibidem. 50 Ibidem. 51 Ibidem, poz. 1700. 52 D. Prodan, op. cit., p. 246. 53 I. Tóth Zoltán, Mifcärile (äränefti din Munfii Apuseni pinä Ia 1848, Bucure$ti, 1955, p. 157.
