Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)

II. Istorie

140

VASILE STANCA

vremea noasträ limba lor se deosebeste foarte mult de a lor [a romanilor]. Decit, multe dlin cuvintele lor pot fi intelese de datmi".5

Referitor la Transiilvama, Olahus introduce un punct de vedere care nu era nici pe departe el clasei conducätoare maqhiare:

„ín ©a sint patru natiuni: unguri, secui, saxoni $i valahi. íntre acentia, saxonii sint considerati cei mai si ab i in räzboi. Unguri i $i secuii se slujesc de aceeasi limbä, numai cä secuii au ctteva cuvinte specifice graiului lor... Sa§ii se socotesc a fi coloni$ti ai saxonilor din Germania, adu$i aiei de Carol cel Mare, lucru care se adeve reste prin potrivirea limMor acestor douä popoare. Valahii se socotesc a fi colonii románé. Do:vadä de acest lucru e faptuil cä au multe cuvinte comune cu limba romanä. Monede románé se gäsesc multe in acest loc Si ele constituie un neindoielnic semn al vecbimii stäpinirii romane prin partile acestea".6

Deci atit moldovenii cit ?i muntenii si transilvänenii sint coloni romani, ulltimii reprezentind prin urmiare si cea mai veche, nu numai ce.a mai nobilä populatie -a provinciei ajunsa sub stäpinire 'straina. Conaluzia care se impune, desi nemärturisitä direct, este cä romänii din Transilvania fiinid cei mal vechi §i mai nobili locuitori prin originea lor, trebuie sä fie recunoscuti oficial ca a patra nafiune si repüli tin drepturile ce li se cuvin.

Grigore Ureche acordä in croniea 'sa, „Letopisetul tarii Moldovei", un spatiu apreciabil unitätii ide origine, de neam si de llimibä a locuitorilor Tärii Romänest'i, Moldovei si Transilvaniei. ín capitolul ,,Pentru limba noasträ moldoveneascä", el afirmä cä ,,de la Rám ne trägem" sprijinindu-se pe argumente lexicale: ,,de la rámléni, célé ce zicem latinä, piine, ei zic panis, carne, ei zic caro, gäinä, ei zic galena, muieria, mulier, femeiia, femina, pärinte, pater, al nostru, noster si altile multe din limba latineascä, cä de ne-am socoti pre amänuntul, toate cuvintele le-am intelege".7

Cronicarul se preocupä de originea istatelor románesti „care au fost tot un doc si о tara", stie cä initemeierea Järii Románesti precedä pe aceea a Moldovei ,,mäcar cä is-iau tras de la un izvod", oautä sä explice numele tärii si istoria dinainte de intemeierea statului.8

Preocupat de unitatea neamului ‘säu, Grigore Ureche, verbind despre vecinii Moldovei, face о distinctie netä, categoricä intre „Tara Ungureajscä de Jos“, adiicä Ungaria propriu-ziisä, locuitä de unguri, si „Ardealul de Sus" cu „romäni peste tot locul, de mai multu-i tara lätitä de románi decit de unguri. Iarä in Tara Ungureascä de Jos, unde se chiiamä Ungariiia cea Mare (sau cum ü zic unit pre limba nemtaiscä Panoniia), acolo numai unguri träiesc, iarä de sä afla si romäni pe alocurea, incä

5 Apud St. Bezdechi, Nicolaus Olahus — primul umanist de origine romána. Editura Ram, Aninoasa — Górj, 1939, p. 62.

6 Ibidem, p. 63.

7 Grigore Ureche, Letopisetul Järii Moldovei. Editie ingrijitä, studiu introductiv, indice si glosar de P. P. Panaitescu, Edijia a II-a reväzutä, ESPLA, Bucuresti, 1959, p. 67.

8 Cf. op. dt-, capdtolul „Prédosloviia descälecarij a tärii Moldovei dinceputul ei“ (pp. 65—66).