Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
II. Istorie
ASPECTE ALE UNIT ATU $1 CONTINUITATII POPORULUI ROMÁN 139 Cea mai inaltä expresie a tendinfelor de unitate ,politica a intruch ipa t-о unirea realizatä de Mihai Viteazul. Atunci, la cumpäna dintre veaiourile XVI—XVII, vulturul muntean, zimbrul moldovean §i leii transilvani s-au aflat simbolic uniti pe una $i aceea$i stemä. Croniicarii care au deseris intrarea lui Mihai Viteazull in Transilvania au inteles cä la baza solidari táti i románilor de aici cu oastea invingätorului de la $elimbär se aifta „increderea cä au un domn din neamul lor".4 Chiar daca imprejurärile interne §i internationale nefavorabile au impiedicat mentinerea statului feudal unitar román, unirea lui Mihai a läset urme adinci in constiinfa poporului, a dobindit valoare de símből, aprinzind $i mai puternic näzuintele de unitate §i independentä. Nu este intimpfätor faptul cä toemai dupä Unirea infäptuitä de Mihai, cultura romäneascä medievalä cunoa$te epoca ei de aur devenind un factor activ in afirmarea constiintei unitätii de origine a poporului román. Prin istoriografie, strälucit ilustratä de marile figuri ale umanismului románesc Grigore Ureche, Nicolaus Olahus, Miron Cosltin, Constantin Canta/cuzino, Dimitrie Cantemir, aceastä con^tiintä a dobindit formele elaborate ale unei gindiri politice. Trebuie sä sublimem cä inaintea cärturarilor sträini $i románi, ideea originii románé, a unitätii $i continuitätii a fost prezentä in oon§tiinta poporului román, cä prioritatea este färä indoialä in favoarea con$tiintei colective fafä de cunostintele cärturäre$ti, cä acestea din urmä sint tributäre conati infer populare $i nu invers, cum s-а crezut $i s-а sustinut. Constiinfa popularä cunoscutä mijlocit prin scrierile evului mediu, a obfinut apoi, prin intermediul aeestora, о largä orculatie in toatä Europa. Cronicarii románi ai secolelor XVI—XVII au receptat ideea simultan din douä surse: din con^tiinfa popularä ce se pástra tot mai vie $i din cea cärturäreascä pe care ace$tia о cunoscurä la scolile umaniste unde-$i fäcurä studiile. Con$tiinta de neam a fost infeleasä $i exprimatä de poporul román ín chipuri felurite. Mai intii in insugi numele cu care se numea pe sine: román, rumán, románesc, limbä romäneascä, fuxä románeascá etc. Ceea ce spore$te simtitor insemnatatea fenomenului este faptul cä explicati a nu mai este apanajul exclusiv al cärturarilor $i inväta-tilor. Intrase in con?tiinta poporului román legätura nemijlocitä dintre numele $i originea sa $i in ace las i timp intre adeväratul säu nume care-i indicä descendenfa $i numele pe care i-1 dädeau sträinii. Constiinta popularä s-а transmis $i s-а transformat in con$tiintä cärturäreascä. Räspindind aceste nofiuni, cärturarii urmäreau in acelasi timp $i räspindirea scrisului in limba románá ?i, ca urmare, promovarea limbii románé ca limbä de culturä. Nicolaus Qiahus afirmä (la 1536 in „Hungária sive de originibus gentis, regni, situ, divisione, habitu atque opportunitatibus", lucrare tipäritä insä abia in 1735) in acetavi timp ideea unitätii de neam, de origine $i de limbä a romänilor din Tara Romäneascä, Moldova $i Transilvania: • *! „Moldovenii au aceea^i limbä, obiceiuri $i religie ca $i muntenii; se deosebetsc intrucitva numai prin imbräeäminte ... Limba lor $i a celorlalti valabi a fost cindva romanä, cäci ei sint colonii de romani; in
