Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
I. Arheologie
104 GH. BALTAG valat in zonele mai u$or aecesibile. Este orientatä est-vest $i ocupä о suprafata etestül de mare mäsurind in lungime 120—125 m iar in láfime 55—60 m. Partea superioarä prezintä un platou larg de 20X40 m, oval, pe care se pästreazä mutte urme de mortar. Procedind la un mié sondaj, prilejuit de о groapä existente pe platou, am descoperit negativul temeliei unei eonstructii de piaira existente in vechime pe platou, plasatä in zona centralä, probabit un turn-locuintä, tipic pentru perioada feudalismului timpuriu. Lespezi de piaträ calcaroasä, ne specifica zonei, se pästreazä rästurnate in pantä in zona fortificatiei. La fei ca §i ila Alberti, platóul central care se deta$eazä pinä ln о inältime de 5—6 m de restul fortificatiei este ine on j urat de о circumvalatiune intreruptä partial in zonele mai abrupte. In cazul de fata insä valul este intrerupt aparent in partea de sud-vest pentru cä el este de fapt completat de un mic tran$eu mai sus la cifiva metri in pantä, in apropierea virfului. Pe botul dealului, in partea de vest, valui este aplatizat pe о lätime de 4—5 m sugerind posibilitatea unei intrari amenajate in veohime. In partea opusa, acolo unde virful dealului se leagä de ^eaua dealului, existä о dublä sectionare, intärindu-se ín acest fel fortificatia pe direcfia cea mai acceisibilä. In ansamblul ei íntreaga construcfie lasä impresia de robustefe §i fortä §i trebuie sä fi fost rezultatul eforturilor concentrait al mai multor comunitäti din zonä. О oonstmetie care necesitä un astfei de efort nu putea sä serveascä numai unui singur scop, acéla de a tine sub observatie un drum de acces. Ea trebuie sä fi avut $i ml de refugiu si rezistentä. Se poate presupune cä initial valurlle fortificatiei au fost completate cu un sistem de intärituri de birne (palisadä), probabil anterior sau chiar concomitent cu faza de piaträ. Structura realä, azi invizibilä, nu va putea fi revelatä decit prin säpäturi arheologice exhaustive. Tot prin säpäturi se vor putea descoperi si urmele asezärilor omenesti din aceastä depresiune intradeluroasä, azi neJocuitä, a cärei singurä cale de acces era protejatä prin fortificatia prezentatä. Legendele pästrate de locuitorii din zonä transmit informafia cä in vechime aceste locuri au fost populate de mai multe sate care si-ax fi päräsit vetrele in urma unei epidemii de ciumä. Urmele arheologice descoperite pe suprafata fortificatiei dovedesc о folosire a ei in cel pufin 2 faze. О fazä preistoricä (epoca fierului) evidenfiatä prin prezenta unor fragmente de ceramicä lucratä cu mina, din pastä brunä, bine arsä, apartinind unor vase de märimi diferite (pl. LXIV/1—4) decorate cu hriuri in relief, uneori crestate, cu buze drepte u?or ingro$ate §i xe'liefate. Cea de a doua fazä apartine perioadei feudalismului timpuriu {secolul al XHI-lea), documentatä prin prezenfa ceramicii brune lustruite lucratä la roatä rapidä (pl. LXIV/4), descoperitä de noi ?i ia Sighisoara in nivelul feudal cél mai vechi. Este evident insä cä aceastä fortifiicatie, care si-a inceput existenfa in epooa fierului, a fost folositä in toate perioadele urmätoare ca atare sau amplificatä cu construcfii ulterioare. 11. Fortilicapa de la Jac (pl. LIX'/l) situatä pe о culme de deal cu pante abrupte cätre est $i vest aceastä fortificafie are un caracter de provizorat fiind intäritä cu valuri $i sanfuri de proporfii mici care sec-
